Aventuri in miez de noapte

[Bell Evans]

In linistea noptii, cele doua cercetase cutreierau coridoarele pustii ale castelului. Niciun zgomot nu insotea respiratiile lor sacadade si pasii grabiti, ce rasunau in tacerea ca de mormant. Tortele agatate de pereti aruncau bucati mari de umbra, fantomatice, facand holul sa para mai inspaimantator decat se infatisa ziua.
"-Oare mai e acolo?" sopti Helena.
"-Cine?!" intreba Bell, trezita din ganduri.
"-Tu iar visezi la printi pe cai albi?! Te anunt ca Snape e urat si mai are si claia aia de par nespalat" murmura Helena, razand.
"-Aaa, Snape" chicoti Bell.
"-Deci, ce zici? Oare inca mai e lanag Turn?!" intreba Helena, a doua oara.
"-Vom vedea, imediat ajungem" sopti Bell, grabind pasul.
Ajunse in fata intrarii in Turn, il vazura. Se pare ca se certa cu Dna Grasa.
"-Dar nu a iesit nimeni, domnule!" spunea femeia din portret, intrigata.
"-Iti spun ca am auzit voci si nu sunt paranoi, femeie!" striga Snape, cu ochii tinta la portret.
"-Dar de ce trebuie sa fie neaparat cercetasi daca tot i'ati auzit?!" intreba Dba Grasa, jignita.
"-Nu conteaza. Deci, a iesit cineva?" insista Snape in continuare.
"-Daca isi da drumul la gura, am sa o fac sa regrete" injura Bell.
"-Daca zice, suntem moarte!!" spuse Helena, ingrozita.
"-Dar nu cred ca ne'a vazut. Pentru ca eu am iesit sub pelerina, si m'am dus tinta spre camera. Deci cred ca a auzit pe altcineva" spuse Bell, ganditoare.
"-Oare sunt tot de la cercetasi?!" intreba Helena, zambind.
"-Instinctul de aventuri nocturne, nu?" raspunse Bell, vioaie.
"-Exact!" aproba Helena.
Snape se opri din vorbit si acum asculta atent..