Vizita nocturna

[Samantha Hawkins]

"Oh, mama, pot zbura! Chiar zbor!" striga Samantha intr-un fel de huhuit ascutit, bucuroasa pana peste margini. Falfai tare din aripile aurii cu pete negre, isi desfacu coada stufoasa la maximum si plonja rapid in jos, sub oracaiturile plinde de mirare ale lui Justinne si sub ochii stralucitori cu pupile dilatate ai celor doua cercetase.
"Samantha! realizezi ca..." incepu disperata una dintre fete- nu deosebi mieunaturile, pentru ea sunau cam la fel- far Soimeanca, acum bufnita, se opri abrupt la nici jumatate de metru de podea, evitand o coliziune.

Trebuia sa stie de ce anume e capabila, nu?

Batand din aripi cu rapiditate, dadu roata in jurul rafturilor ticsite de carti, anvergura relativ redusa a aripilor Bufnitei-Soim conferindu-i o mare manevrabilitate prin spatiile inguste. Si era atat de silentioasa! Unde mai pui ca penajul intunecat era potrivit pentru camuflaj. Bufnitele sunt foarte cunoscute datorita adaptarii lor de-a dreptul deosebite: forma penelor care in momentul bataii nu produc zgomot.

Ceva ciudat insa, putu sa o mire si sa i se para normal in acelasi timp: vedea in principal alb-negru, si in numai alte cateva noante stinse. Insa ceva cu mult mai dezvoltat ii inlocuia acest simt: auzul, si o ciudata perceptie extrasenzoriala, ca si cand ar fi stiut, fara a intoarce capul, cum un anumit numar de carti se afla in spatele ei.... era uimitor, de-a dreptul uimitor si colegele sale pareau perfect constiete de acest al saselea simt.

Simtea lucruri ciudate, de care nu fusese consitenta pana in acest moment. Si in special un anumit tip de vibratii; putea sa deosebeasca, de la altitudinea la care acum se afla, miscarile pisicilor, sensul in care se deplasau, fara sa se uite.
Lucrurile inconjuratoare pareau acum schimbate, desi ele ramasesera aceleasi ca natura. Usor ametita de aceste schimbari, se aseza pe un spatar de scaun.

Bellatrix si Bell mieunau de zor, facand salturi gratioase, mirosind, frecandu-se de diferite obiecte, si ridicand nasul in aer ca si cand ar incerca sa prinda un anumit miros, o anumita "pista". Ii era imposibil sa spuna care deosebea mai bine lucrurile pe intuneric: ea, broasca, sau pisicile? Toate 4 prezentand adaptari in acest sens.
Da, acum era sigura. Samantha alesese bine specia.

Era ciudat sa fii animal... si ceva la care trebuiau sa se gandeasca de la inceput ii trecu prin minte, si il prezenta pe un tignal ascutit, deloc melodios:

"Perfect... acum ce facem?"

OOC: Mai mai Restul userilor sufera din lispa de inspiratie?