Children of the damned

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 9-Running up that hill

Aerul rece al serii ma izbi in timp ce paseam pe treptele scolii.Puteam spune ca era tarziu dupa umbrele de onix ale cerului,ce contrastau cu sclipirea tainica a stelelor.In vazduh puteam simti o mireasma usoara de iasomie,visul unei nopti de vara.
De obicei mergeam cu Ferrari-ul lui Katherine acasa,insa acum nu aveam decat optiunea de a merge pe jos pana acasa.Eram prea stanjenita ca sa-I dau telefon si sa o rog sa ma ia cu masina.
Dar nu-mi pasa.Era perfect si asa,cu suvitele in vant,cu tenisii scartaind pe pavaj.Nu conta drumul lung pana acasa,atata timp cat puteam fugi de toti si de toate,sa strig dupa libertate…
Clipele in care eram singura erau cele mai perfecte.Fara sa se uite oamenii urat la mine,fara sa fiu nevoita sa ma port frumos cu ceilalti.
In sufletul meu se dadea o lupta.Insa,oricat de sila mi-ar fi fost de perspectiva,trebuia sa recunosc ca deja imi era dor de el.Nu puteam reneg niciun sentiment,eram prinsa in mrejele unei forte mai puternice decat vointa mea slaba.
A fost ceva uimitor,acceptare.Si intelegere din partea lui.
Ochii lui verzi,aruncand reflexii aurii pe fata mea.Buzele lui trandafirii ridicandu-se intr-un zambet cald.Parul lui blond ciufulit de la adierea ce venea de la geamul deschis…
Oh,gata.Daca mai enumeram mai mult,inima mea ar fi explodat de la nevoia de a fi cu el.Totul e atat de irational.
Poate ca ziua asta se va termina cu bine la urma urmei.
Luminile unor faruri de masina strapunsera intunericul si tacerea idilica de vara.Un Sedan negru isi impingea rotile pe trotuar,chiar langa mine.
Nu vedeam nimic,iar simturile mele erau in alerta.Nu recunosteam soferul,totul era invaluit in intunericul noptii.
Am auzit sunetul unui geam tras in jos,iar apoi un glas cunoscut.
“-Hei,draga,ce faci aici singura?Nu vrei sa te duc acasa?”
M-am intors surprinsa,recunoscand vocea.
“-Aaa…salut,Chaz”,am zis eu cu o incantare falsa pe chip.El era ultima persoana pe care vroiam sa o vad seara asta.
“-Hai,urca.Nu vreau sa te las singura aici”,insista el,parand grabit.
Am incercat sa ma uit la fata lui.Mereu ii puteam ghici intentiile doar uitandu-ma in ochii lui.Dar era intuneric;ma simteam destul de frustrata din cauza asta.
Inima mea batea cu putere,de parca as fi alergat kilometri intregi.Ceva,ingropat in adancul meu,imi spunea sa nu am incredere in Chaz.Si ca daca ii voi accepta oferta voi regreta mai tarziu.
Valuri de panica ma izbeau din toate partile,iar el astepta in tacere raspunsul meu.
Nu fi stupida,mi-am spus eu agitata.Casa mea nu e decat la cateva strazi departare.Nu voi pati nimic.In plus,Katherine m-a sfatuit sa ma imprietenesc cu Chaz,ca sa nu ne fie greu la pretrecere.
“Dar esti sigura?”m-am intrebat eu.
Trupul meu inca tremura in timp ce am inchis portiera,iar el pornea nerabdator masina.
La lumina luminitelor de pe bord ii puteam vedea fata.Chipul ii era incruntat,iar gura arcuita neindurator,de parca punea in practica un plan important.
Am inghitit in sec.
Insa cel mai mult ma preocupau ochii lui,nuanta lor speciala de gri.Aratau ca si cristalele dintr-o geoda de celestit,mi-am zis eu,amintindu-mi de pietrele semipretioase care zaceau in camera mea,departe de lumina fada a soarelui.Ochii lui sunt la fel de reci…si…
Lipsiti de sentimente.
Am scuturat din cap.Nu te gandi la asta,nu la asta…
Era o tacere jenanta in masina.Trebuia sa sparg gheata,si poate, sa-mi usurez ingrijorarea.
“-Deci…mergi la petrecerea lui Kathy sambata viitoare?”
Imi puteam sesiza si eu tremurul absurd din voce.
“-Da”,raspunse el,cu un ton ce sugera ca nu avea chef de discutie.
Am oftat.Va fi greu.
M-am uitat la Chaz cu coada ochiului.De cand ne-am despartit,relatia noastra se racise atat de mult incat nici nu mai aveam curajul sa-l salut.Vremurile trecute au apus…parca nici nu existasera.
Lipsiti de sentimente…
Se schimbase atat de mult.Am fost bucuroasa acum un an cand imi acceptase defectele.Am fost amandoi fericiti cand ne luam de mana si incepeam sa ne spunem secretele…sau sa ne sarutam la lumina difuza a amurgului…
Am descoperit o alta latura a personalitatii lui.Una sensibila,ce vroia sa fie acceptata de cei din jur.Am vrut sa-l ajut,insa mai mult i-am facut rau.
Ma schimbasem,insa speram sa inteleaga.Dar…nu.
A fost vina amandurora.Certurile noastre,faptul ca umbla cu o gasca cam dubioasa…m-au facut sa ma despart de el.Eu m-am simtit usurata datorita acestui lucru,am descoperit ca nu il puteam iubi decat ca pe un prieten.I-am spus si lui lucrul acesta,dar el nu m-a crezut.
De atunci ne ignoram reciproc.De luni intregi nu mai vorbisem cu el.
Insa faptul ca intrase brusc in gasca lui Katherine….putea schimba totul.
M-am trezit brusc din amintirile mele si m-am uitat pe geam.De dupa voalul gros de intuneric,nu puteam vedea decat case necunoscute.Si stejari cu crengi plecate amenintator spre masina ce fugea cu viteza pe sosea.
“-Chaz…asta nu e drumul spre casa mea.”
El nu raspunse.
Ochii ii erau reci,ca si piatra de celestit.Si lipsiti de sentimente.