Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell mergea alaturi de Nick in linistea noptii, in urma celor doua fete. Cercetasa aproape ca nu isi mai simtea picioarele, strabatuse toata Padurea Interzisa intr'o singura noapte.
"-Ce mai ziceti??" intreba Helena, cu chef de conversatie.
"-Pe mine incep sa ma doara picioarele" se planse Zoya.
"-Pe mine ma dor de mult" pufni Nick.
"-Nick, hai nu mai fii asa imbufnat! In curand ajungem in aripa spitalului si ai sa dormi cat vrei" sopti Bell, punandu'i o mana pe umar.
"-Ok. Sa ne continuam drumul atunci" spuse el, imbunat.
Drumul de intoarcere parea mai dificil ca cel de venire, deoarece se rataceau. Lumina de la baghete nu era atat de puternica incat sa strapunga valul de noapte ce se lasase deasupra codrului. Perdelele si draperiile din muschi moi le ingreunau deplasarea, pana cand intr'un final Bell incepu sa se planga.
"-Eu abandonez! Nu mai pot, ma dor picioarele si m'am saturat!!" spuse ea, nervoasa.
"-Haide, bellyshor, daca cedezai tu, ce ne facem??" o intreba Helena, in joaca.
"-Sincer..chiar m'am plictisit! Mergem de nebuni!" mormai cercetasa.
"-Poate ne'am ratacit" sopti viperina, cu ochii mariti de groaza.
"-Sau poate suntem prea obositi!!" spuse Nick, exasperat.
"-Daca Nick merge mai departe, trebuie sa mergem si noi!!" spuse Helena, chicotind.
"-Dar sa mai stam putin" propuse Bell.
Dupa minute in sir de odihnit, cei patru aventurieri incepura din nou sa mearga prin desisurile padurii. Crengile ii biciuiau nemilos peste maini, picioare si obraji.
"-Ce ii vom zice lui Madam Pomfrey cand ne va vedea zgarieturile?" intreba Nick dintr'o data.
"-Aaa, buna intrebare" raspunse Helena, picand pe ganduri.
"-Ne'am zgariat in joaca?!" chicoti Zoya.
"-Cum sa te zgarii in joaca?!" murmura Bell, incepand sa rada.
"-Cauta tu un raspuns mai bun atunci" mormai Nick.
Helena spuse..