Aventuri in miez de noapte

[Helena Daphne Rose]

"-Mda , Mana Gloriei..."murmura Helena incruntata si o urma pe Bell. Probabil ca vanzatorul nu era treaz la ora aceea. Deodata se auzi o usa scartaindu-se infiorator. Bell tresari iar Helena cauta cu privirile sursa zgomotului. Era usita de la dulapul de unde tocmai iesisera iar alaturi...era propietarul magazinului. Se pare ca se inselasera in privinta asta.
"-Cine sunteti si ce cautati aici?"tuna el.
"-Nimeni si nimic."mormai Helena.
"-Atunci iesiti afara! Afara!" iar cercetasele parasira magazinul , intrand pe Aleea Nocturn. Bell si Helena priveau magazinele de magie neagra si cat de sumbre erau. Era un loc murdar , unde trebuia sa ai grija pana si pe unde calci , cine stie , poate dadeai peste un vrajitor care nu a facut nimic toata viata lui si cerseste galeoni. Insa fetele isi faceau griji pentru altceva...Cum mai ajungeau ele la Hogwarts?!
"-Ai grija!"murmura Bell tocmai cand Helena era sa calce intr-o balta de mazga verde-inchis.
"-Bleah , scarbos!"se planse Helena.
"-Nici mirosul nu e mai prejos."
"-Ce-as vrea sa ies din locul asta! Aici salasuieste magie neagra! Ce poate fii mai rau?"sopti Helena.
"-Da , ai dreptate...simt ca ma urmareste cineva la tot pasul , ori e de vina locatia unde ma plimb eu la ora asta involuntar...Sper sa dam de Aleea Diagon cat mai repede."spuse Bell incet.
"-Buna seara , domnisoarelor...Ce va aduce pe aici?" intreba o vrajitoare ce iesi de dupa un colt si care arata oribil , asa cum sunt descrise vrajitoarele copiilor Incuiati.
"-Umm...nimic."sopti Bell si se dadu impreuna cu Helena in spate in timp ce vrajitoarea necunoscuta venea cat mai aproape de ele.
"-Oh , chiar asa? La ora asta sa faceti nimic?"zise pe un ton ce se dori a fi dulceag. Babornita dadu sa atinga parul in onduleuri ciocolatii al lui Bell , insa Helena scoase bagheta si o indrepta spre fata vrajitoarei.
"-Indrazneste numai sa te atingi de un fir de par de-al nostru." Vrajitoarea se uita uimita la ea si se enerva , uitandu-se urat la fete. Helena insa tinea bagheta tinta spre chipul uracios al acesteia , care incet incet , speriata , se indeparta. Cercetasele fugira imediat de la locul respectiv fara sa se opreasca si nici nu realizara ca deja ajunsera la coltul unui magazin de pe Aleea Diagon!
"-Mersi mult. Ar fi fost horror sa-mi atinga parul , cred ca nu scapam de duhoarea aceea nici in 3 luni."spuse Bell gafaind dupa atata alergat. Helena isi trase aerul racoros de pe Alee in plamani si zise:
"-Cu placere. Cred ca avea mana rupta daca incerca sa ma atinga si pe mine." Bell se uita in jur si tresari , zambind larg.
"-Helena , suntem pe Aleea Diagon!" aratand spre barul "Trei Maturi".
"-Oh da?...tare."spuse naucita dar si bucuroasa in acelasi timp fata.