Gheare,colti si o eleva {continuare.}

[Mylene Lycoris OddCat]

Sfâºie.. moarte.. omoarã..

Cygnatia tremura, deºi era acoperitã de un palton gros. Stãtea pe un pat de spital, amintindu-ºi cã fusese adusã de cãtre un profesor al cãrui nume nu-l ºtia.. vroia sã se ridice, sã vadã ce s-a întâmplat cu acesta, însã o strãfulgerare de durere o fãcu sã se rãzgândeascã ºi sã se lase din nou pe pat. Afarã era încã noapte, pãtura groasã de nori împiedicând luna sã se vadã.. Cygnatia îºi închise ochii, continuând sã tremure, dar nu de frig, ci de groazã.. dacã îl rãnise pe profesor? Dacã pãþise ceva rãu? ªi era numai vina ei.. simþi o mânã fermã pe braþul sãu ºi se uitã în sus la Madam Promfey, care vru sã-i dea o poþiune. O refuzã, mormãind un 'nu' sec, apoi îºi închise din nou ochii, obositã.
Nu vroia sã se transforme într-un om-lup vreodatã.. dar trebuia.. era obligatã.. Se simþea prost ºi îi era rãu. Trebuia sã ºtie ce pãþise profesorul sãu, sã ºtie cã nu-i fãcuse ceva rãu.. Spera cã nu era aºa, spera din tot sufletul.