"Prieteni" vechi

[Bell Evans]

Hogwarts..
Castelul se profila pe imaginea din fata ochilor mei, aducandu'mi o mangaiere de neliniste. Ajunsesem din nou pe taramul magiei, intr'un nou an, intr'un nou inceput..
Vroiam ca de data aceasta sa fie diferit..mai ales ca era si ultimul meu an aici. Cu pasi grabiti m'am indreptat spre intrarea in castel, dat fiind ca trasurile ne lasasera in fata portilor mari, din fier forajat. O patura groasa de nori intuneca cerul, stropindu'ne cu mici picaturi de ploaie. Loveau dureros, rece, nepasator..
Nu gaseam pe nimeni cunoscut. Chiar daca aveam o multime de prieteni, inclusiv o sora geamana, cateodata aveam sentimentul ala, de singuratate. Dar nu intr'un sens rau. Uneori e bine sa fi singura, te ajuta sa iti faci ordine in ganduri, sa'ti limpezesti mintea.
Am pasit la fel de nesigura ca in prima mea zi aici in holul de la intrare, unde McGonagall organiza bobocii. Si atunci, am vazut'o.
La fel cum mi'o aminteam. Cu acelasi zambet diabolic, aceeasi ochi ce aveau in ei o sclipire a raului. Am incercat sa ma furisez pe dupa un grup de elevi din anul meu de la Astropufi, dar era prea tarziu. Se separa de grup si imi iesi ion intampinare
"-Mai, mai, uite pe cine vad eu aici" ranji ea.
"-Atsuko" am zis eu, cu vocea limpede.
"-In persoana" ranji ea.
"-Sincer, eu vad pe cine nu as vrea sa vad" am mormait eu, incercand sa nu o privesc in ochi. Ma calca pe nervi deja, si o intalnisem de mai putin de doua minute.
"-Sa ghicesc, scumpa mea verisoara cu sange semi-pur a intrat la Cercetasi, nu?" intreba ea, sarcastica.
"-Ghicesti bine" i'am taiat'o eu, repede.
"-Macar nu ai fost o Astropufa bleaga, atunci chiar ca imi era rusine ca suntem rude" sopti ea, dupa care incepu sa rada.
"-Mai bine la Astropufi decat la Viperini" am spus eu, rece. "Dar tu vei pica la Viperini, cred ca stii asta" am continuat eu.
"-O stiu, o accept si sa'ti mai zis ceva..sunt mandra de asta!" murmura ea, zambind.
"-Ai face bine sa nu imi iesi prea des in cale" am spus eu, incercand sa plec. Dar nu se dadu din fata mea.
"-De ce nu, verisoara? Sigur ca ne vom mai vedea, vreau sa'ti intalnesc si sora. Tot la Cercetasi a picat, nu?" intreba ea, sarcastica.
"-Da, insa isi va iesi complet din minti daca te va intalni pe tine, ai putea jura ca e la Viperini" am completat eu, malitioasa.
Imi arunca o privire plina de ura, dupa care pleca. McGonagall indruma deja bobocii spre locul unde vor fi sortati.
Ziua asta incepuse cat de prost putea. Si acum daca stau sa ma gandesc, e foarte bine sa fi singura, decat cu o asemenea companie!!

OOC: Atsuko, continua tu verisoara