"Prieteni" vechi

[Atsuko R. Sakura]

Ramasese la fel de rea, asa cum o stia si verioara ei, Bell, ha ce nume. Dar ma rog, era extrem de fericita,stia ca va ajunge la viperini, acolo unde ii era locul.
Isi intoarse privirea pentru o secunda, ochii sai negrii o priveau cu dezgust pe verisoara s-a. Dupa ce toata harababura se terminase, si eu, am fost sortata la Viperini, desigur unde alt undeva, m-am dus spre locul unde banuiam ca se afla "scumpa mea" verisoara. Intuisem bine, era la masa cercetasilor, locul tocilariolr si al vrajitorilor semi-puri.
"Hey, mudblood, ce faci?stai cu prietenii tai tocilari?"
Era la fel de sarcastica la fel ca in totdeauna, nu ii suporta pe cei de la celelalte case, nu putea sa accepte aceasta umilire de a fi verisoara une cercetase.
Insa ce putea face, asta era soarta. Oricum, putea sa indure asta inca un an, parea sa fie in ultimul an, aceasta nefericita fiinta, Bell.


Era intradevar, foarte ingamfata, extrem de rea si de needucata, sau cel putin asa spuneau unii. Avea tot timpul o privire aspra pentru cei ce nu erau sange pur, sau apartineau altor case.
'Ah, neghiobilor nu veti reusi niciodata sa va masurati cu noi'
Intentia sa de a creea o legatura cu verisoara ei, nu parea sa fie ca potrivita, erau totusi rude, insa cum putea admite....
"Si sora ta.... aaa... cealalta mudblood, pe unde umbla?"
Zambetul ironic era tot timpul pe chipul ei, se evidetia foarte mult in coltul buzelor. Chipul sau nu era nici pe departe unul angelic, era mai degraba unul diabolic, rautacios, necioplit, insa chiar si asa, frumusetea i se putea zarii printre acele zambete ironice sau priviri diabolice. Ii mai arunca o privire verisoarei sale, si se servii cu un pahar de suc de dovleac de la masa cercetasilor.