"Prieteni" vechi

[Atsuko R. Sakura]

"Idiotilor!Heghiobi infantili ce sunteti, nu aveti habar cu cine vorbiti!"
Era evident ca nu se intorsese la masa viperinilor doar pentru ca asa ii ordonase un neghiob de la cercetasi, nu se intorsese sa-si ia roba, si odata cu ea si bagheta, sala era goala, si ma refer aici la profesorii care lipseau, caci fiind vorba de elevi, acestia clocoteau de multi ce erau. Parca trasnita de fulger, Atsuko se repezii la masa cercetasilor, provocandu-l pe acel neghiob la duel.
Se spune ca cercetasii sunt mereu pe faza si cica, foarte curajosi, da'de unde, acel copil infantil ramase mut cand Atsuko se repezii la el cu bagheta
"Niciodata, dar niciodata sa nu ma mai abordezi, stricaciune ce esti!"
Furia o cuprinse pana in maduva oaselor, era instare de orice pentru asi apara numele si casa din care facea parte si mai presus decat atat onoarea sa.
"Ai impresia ca te poti masura cu mine?" Intreba elevul de la cercetasi, cu un aer de superioritate...
"Daca te crezi atat de capabil de ce nu incerci?" ura o cuprindea din ce in ce mai mult, mii de perechi de ochii ii priveau neintrerupt.
"Expeliarmus!" rosti sigur pe sine si foarte convins ca va pune un viperin la pamant dintr-o singura sficuire de bagheta
"Protego!" "Suntem mult mai buni decat voi, renunta acum inainte sa te ranesc!"
"Niciodata! Tot timpul mi-am dorit sa infrang o ingamfata ca tine!"
"Tu ai vrut-o,Sectumsempra!" Intradevar era o lovitura destul de greu de suportat de un simplu vrajitor, mai ales ca acea vraja fusese intemeiata de un mare Viperin. Cercetasul era acum la pamant, toti ramasera inmarmuriti la cele vazute, avea rani pe tot corpul, agilitatea viperinei il doborase. Un zambet sarcastic dar in acelasi timp diabolic si multumitor aparu pe chipul fetei "Ce va uitati la mine?"
Atsuko era acum aclamata de toti viperinii, care se aratau multumiti de ceea ce vazusera.


OOC:Si mie imi place, nici eu nu am mai facut asta pana acum