Gheare,colti si o eleva {continuare.}

[Mylene Lycoris OddCat]

Sfâºie.. moarte.. omoarã..

Simþi o poþiune prelingându-i-se de-alungul esofagului, fiind forþatã sã o bea - nu se împotrivi, strâmbându-se din cauza gustului. Se descotorosi de pãturã, aruncând-o cât colo, ºi se ridicã în capul oaselor, privindu-l pe profesor, îngrijoratã. Nu-i pãsa cã fiecare pãrticicã a corpului sãu o durea insuportabil, cã se forþa sã respire normal ºi sã nu tresarã la fiecare inspiraþie ºi expiraþie...
- Domnule profesor, s-sunteþi bine? întrebã ea abia ºoptit, privind rãnile adânci de pe gâtul ºi faþa acestuia.
Se simþea teribil de vinovatã, niciodatã nu vroise sã fie un vârcolac, întotdeauna îºi dorise sã fie un om normal... Acum, un licãr de speranþã o alerta - gãsise un alt om-lup, o altã fiinþã ca ºi ea, ºi poate cã putea sã înveþe sã se controleze, sã-ºi controleze foametea ºi instinctul de a ucide. Se prãbuºi din nou pe perne, pãrând externuatã, fixându-l cu privirea pe profesorul aºezat pe scaun.
- Ar trebui sã vã întindeþi ºi dumneavoastrã... ãã... Sunt sigurã cã sunteþi mai afectat decât mine... ªi.. Îmi pare rãu.. pentru.. ããã.. astea, spuse Cygnatia pe un ton jos, fãcând un semn cãtre rãnile celui din faþa sa.
κi încruciºã braþele ºi rãmase rezematã de perne, sentimentul de vinovãþie din sufletul sãu crescând considerabil.