Fum in noapte

[Atsuko R. Sakura]

"A fi, sau a exista, suna ca la fel, ar parea ca inseamna acelasi lucru insa nu este asa, existenta o faci singur, prin felul in care te comporti in care vorbesti in care traiesti. A fi, e doar un amarat de verb, daca te nasti esti, insa daca doar te nasti, nu existi.Da stiu, filozofie de gradul 3, dar asta e adevarul"
"Lasa-ma sa te contrazic, nu este chiar asa, daca nu te nasti atunci, cum poti exista, sunt indispensabilel in primul rand trebuie sa fi si apoi sa existi.Existenta o faci singur,sau cel putin asa se crede."
"Nu sti nimic Tsubaki, esti atat de naiv, si asculta-ma bine, naivitatea nu e buna, crede-ma... "

Simteam, o apropiere intre noi, o licarire de speranta,eram la fel, simteam la fel. Eram suflete pereche, ne relaxam stand la o cafea si o tigara, si discutand despre teme filozofie, ne puneam tot felul de intrebari ciudate, care ne distrau si ne faceau si mai apropiati. In acea noapte insa am simtit o apropiere mult mai calda, era mana lui ce-mi atinsese piciorul,bratul, buzele. Nu putea fi altfel, eram atrasi de discuti filozofie, de intrebari fara raspuns. In acea noapte m-a sarutat, am simtit buzele lui fine atingandu-le pe ale mele...incremenisem. Dar era mult prea frumos ca sa fie adevarat, si nu era, inca odata am avut dreptate, nu era adevarat totul se petrecuse in mintea mea. Tsubaki murise de mult timp, iar eu simteam ca traiesc langa el in fiecare noapte cand puneam capul pe perna si adormeam, singuratatea se etalase , era urat sa fi singur si mai ales sa pierzi o persoana draga, careia ii vei duce dorul o eternitate. Am incercat de multe ori sa trec cu vederea peste asta, dar nu am putut, nu pot uita acele momente. Totusi, cum poti uita o persoana atat de draga cum fusese Tsubaki?
Inevitabil de greu m-am ridicat din pat, am simtit furnicaturi ce-mi strabateau intregul corp,insa am continuat aceeasi miscare. Mi-am rotit putin bratele, si am iesit din camera. Simteam nevoia sa mai traiesc inca odata acele momente, sa vorbesc cu cineva, o discutie filozofica, era lucrul care ma putea face sa nu ma mai gandesc la Tsubaki.
Biblioteca nu se schimbase,era aceeasi biblioteca prafuita, si lipsita de haz, cu cartile care zaceau neatinse pe rafturi. O candela era aprinsa, si doua fotolii parca asteptau ca cineva sa se aseze pe ele. Tentatia era prea mare, si oricum nu era complet fara o pufaitura din tigare. M-am tolanit in fotoliul pufos si am inceput sa pufai, gandul meu era inca la Tsubaki.