Aventuri in miez de noapte

[Bell Evans]

Dupa ce jucara carti, fetele se trantira din nou pe canapele si incepura sa caste.
"-Nu vreau sa adorm iar" se planse Bell.
"-Nici eu..m'am saturat de cosmarurile mele cu ceai" mormai Helena, zambind.
"-Si atunci ce facem??" intreba Bell, ridicandu'se. Se aseza in fata semineului si privi flacarile ce se intreceau intr'un joc calduros. Se rasuceau vesele, aruncand bucati mari de umbra pe peretii cenusii.
In mintea ei se dadea o lupta acerba. In suflet avea o harababura ingrozitoare, nici nu vroia sa se gandeasca. Dar stia ca nu fusese vina ei. Insa nu se putea obisnui cu ideea ca doar el a gresit. Mereu isi luase obligatia de vinovata, indiferent de situatie. Iar acum, ii ducea dorul atat de mult incat avea impresia unui gol mare in piept, un gol dureros, pe care nu il putea acoperi nimeni..doar el.
Helena o batu usor pe umar, iar Cercetasa tresari.
"-Esti bine?" intreba ea, cu o urma de ingrijorare in voce.
"-Da. Totul e ok..ce facem acum?" murmura Bell, controlandu'si tonul vocii. Il va lasa in urma, chiar daca trecutul parea mai luminos ca prezentul. Poate se va intoarce, poate va fi totul ca la inceput. Nu trebuia sa se ingrijoreze din cauza asta acum..