Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

Capitolul XV
Margot

"-ªtiu cã eºti fiul lui", rosti Michelle. "Tocmai de aia mã încãpãþânez sã cred asta."
Ok. Deci sã recapitulãm un pic. De ceva timp eu stau în mijlocul pãdurii ºi mã cert cu Michelle pe acelaºi motiv pe care se certa ºi mama. Ea o þine una ºi bunã cã eu sunt Filip. Pânã acum o credeam pentru cã vroiam ca ceva palpitant sã se întâmple cu viaþa mea. Dar acum nu mai cred deloc. Poate cã mi s-a dovedit cã singura mea legãturã cu el este cã e tatãl meu. Nimic mai mult-de parcã ar fi puþin. Eu sunt sigur cã Michelle fierbe la foc mic de când a aflat cã bãrbatul pe care îl iubea acum 25 de ani a avut o aventurã cu una din prietenele ei cele mai bune ºi probabil, singura în ultimii 400 de ani. Plus cã de pe urma aventurii ãleia am apãrut eu. Sincer, nu ºtiu ce sã mai cred. Michelle încã încearcã sã-mi explice de ce crede cã eu sunt Filip.
OK. Acum sã revenim la povestea noastrã încurcatã care, spre surprinderea mea, devine ºi mai încurcatã.
"-Cum adicã? Ce vrei sã spui?" am întrebat eu din ce în ce mai nervos. Tocmai îi spusesem cã o iubesc ºi cred cã ei nici nu i-a pãsat de treaba asta. Plus cã eu mã încãpãþânam sã cred contrariul tocmai pentru cã chestia asta mi se pãrea mult prea neverosimilã pentru a fi adevãratã. Bine, poate cã mintea mea era destul de deschisã pentru a crede în existenþa vampirilor dar sã cred cã tatãl meu, care a murit fix în noaptea în care eu m-am nãscut, s-ar fi reîncarnat, blestemând astfel, dupã spusele mamei, chiar pe copilul lui. Îmi era greu sã mã gândesc la asta, darãmite sã ºi cred.
"-Ascultã-mã bine te rog ºi ai sã înþelegi de ce sunt eu aºa de sigurã."
Am vrut sã spun ceva, dar m-am mulþumit doar prin a da afirmativ din cap.
"-Mai þii minte cã þi-am vorbit despre Margot? Ea e vrãjitoarea aia de la care ºtiu eu tot ce se poate ºti despre vampiri. Trãia în Franþa ºi ea e cea care l-a blestemat pe Serghey. Când noi...mã rog, eu ºi Filip am ajuns la ea, ne-a spus cã nu ºtia cã blestemul ei avea sã se rãspândeascã prin muºcãturã."
"-Deci eu trebuie sã înþeleg cã pe lângã vampiri mai existã ºi vrãjitoare?" am întrebat eu pe un ton ironic ºi uºor plictisit.
"-Nu e chiar o vrãjitoare, e o femeie care ºi-a vândut sufletul celui de jos doar ca sã arunce blesteme în stânga ºi în dreapta, eºti mulþumit de rãspuns?" zise Michelle enervatã de întrebarea mea.
Da, eram mulþumit. Femeie care ºi-a vândut sufletul diavolului doar ca sã arunce blesteme în stânga ºi în dreapta suna mult mai bine decât vrãjitoare.
"-Ea ne-a spus cã singura modalitate pentru a întrerupe blestemul este sã-l distrugem de la bazã...adicã de la el ºi atunci nici noi nu vom mai fi blestemaþi." a reuºit ea sã termine mica povestioarã.
"-ªi ce legãturã are ea cu Filip ºi cu mine?" am întrebat eu încã nedumerit.
"-Pãi e o poveste destul de lungã ºi complicatã...Dar dacã vrei s-o asculþi..."
"-Da, vreau" am zis eu hotãrât deºi ºtiam cã sigur va fi o poveste foarte lungã care va implica o droaie de chestii pe care eu nu pot ºi nici nu voi putea vreodatã sã le cred.
"-Pãi, Margot mi-a explicat de mult cã fiecare corp e la pachet cu un suflet. Ele alcãtuiesc o pereche, un fel de maºinãrie complexã care funcþioneazã în deplinã armonie." A fãcut o micã pauzã ºi m-a privit sã vadã dacã am înþeles. Eu probabil aveam o privire tãlâmbã pe faþã pentru cã deocamdatã, tot nu înþelesesem ce legãturã are asta cu mine. "Ei bine,..." a continuat ea "blestemul lui Margot afecteazã sufletul ºi se rãsfrânge asupra corpului."
"-Adicã...dacã sufletul rãmâne tânãr...nici corpul nu îmbãtrâneºte." am zis eu dupã câteva secunde de gândire. Se pare cã în sfârºit îmi picase fisa.
"-Da, din acest motiv eu am 22 de ani de 400 de ani încoace. Mã bucur cã înþelegi" a continuat ea zâmbind. Dintr-un motiv sau altul, inima mea începea sã se topeascã când o vedeam cã zâmbeºte.
"-Atunci când cineva moare, sufletul sãu se desprinde de corp ºi în scurt timp dispar amândouã. Dar, în cazul nostru, noi vampirii suntem legaþi de cei care ne-autransformat ºi nu ne putem desprinde de pãmânt. Pânã când vampirul care ne-a transformat nu moare, noi suntem legaþi de el ºi de pãmânt"
"-ªi de asta vrei tu sã-l omori pe Serghey." am concluzionat eu. "Dar, totuºi, ce legãturã are asta cu mine?"
"-Pãi, atunci când Filip a murit, sufletul lui s-a desprins de corp, dar nu s-a desprins ºi de pãmânt. ªi ca sã nu devinã un spirit, a trebuit sã se reîncarneze."
"-Bine, nici mãcar nu ºtiu de ce mi-ai explicat asta." am sãrit eu imediat ºi poate prea brusc pentru cã Michelle a tresãrit când am început sã vorbesc. "Am ajuns în exact acelaºi acelaºi punct de unde am plecat. Eu asta nu pot sã înþeleg. Cum de eºti tu aºa de sigurã cã el s-a reîncarnat în mine?" Ce ciudat a sunta fraza asta.
"-Iar mã întrerupi, ºi nu îmi place asta. Nu am terminat încã de spus ce aveam de spus." Ooo, se pare cã de fiecare datã reuºeam sã o enervez pe Michelle. "Un suflet are la dispoziþie doar douãzeci ºi patru de ore pentru a se reîncarna, înainte de a deveni spirit. Ãsta e unul din cele mai groaznice lucruri care i se pot întâmpla cuiva. Ca spirit nu poþi beneficia de mai nimic, ci doar sã bântui lumea în lung ºi-n lat pentru totdeauna fãrã sã iei legãtura cu nimeni ºi nimic."
"-Deci singura lui soluþie e sã se reîncarneze." am zis eu dar am regretat imediat.
"-Iar mã întrerupi! Dar da, aºa este. Este foarte greu ca un suflet sã se reþncarneze. Singura posibilitate este sã omoare pe cineva, încât sã-i ia locul. Majoritatea sufletelor fac prostia sã se reîncarneze în animale. Cel mai simplu este sã-i înlocuiascã pe cei care vor deja sã moarã sau nu se pot controla singuri."
"-Cum adicã cei care nu se pot controla singuri?"
"-Adicã nou-nascuþii" Raspunse Michelle cu o voce tremurândã. "Asta e cel mai uºor. Deci, daca e vreun beleluº prin apropiere..." a zis ea ºi a aºteptat ca eu sã trag concluziile singur. "Dupa ce am aflat cã tu eºti fiul Angelicãi, am fost si mai sigurã." Tonul ei scãzuse considerabil, se vedea cã toate astea o înfioarã la fel de mult ca ºi pe mine.
"-Deci asta e. Dar eu tot nu cred cã..."
"-Taci puþin!" M-a întrerupt ea imediat. Acum incepeam ºi eu sã mã enervez pentru cã nu îmi place sã fiu întrerupt. Mã uitam la ea ºi vroiam sã protestey dar expresia îngrijoratã a lui Michelle mã opri. "Simt miros de sânge." Zise ea dupã secunde de adulmecat ºi tras aer în piept. "Vine dinspre casa ta, trebuie sã ne grabim."


PS1 asta e cea mai mare prostie pe care am scris-o vreodata
PS2 sa nu va speriati daca cititi
PS3 daca va speriati, clatiti repede creierul sub jet de apa rece

Nu prea imi place pentru ca am vorbit prea mult despre spiritisme si tot felul de prostii
dar in rest imi place