The Bloody River

[Katya Sokorov]

Pentru inceput, am schimbat poza baiatului. si acum Capitolul 4 .

Capitolul 4
Nu exista zambete fara lacrimi ...

In tara al carui nume Rose nici nu il cunostea, unde era regina, parea ca e revolutie. Adica sfarsitul unei revolutii. Toti chiuiau si erau fericiti...

Fata se trezise de ceva timp si cum nu mai suporta o rochie, decise sa se imbrace cu o pereche neagra de jeansi si o geaca neagra de piele, peste o bluza albastru inchis. Iesi trantind usa.

Flutura mana, iar camera ei se curata. O flutura din nou si spusa : "Toata lumea care are puteri care le permit sa si le foloseasca sa ma ajute sa curat palatul."spuse ea, impasibila, si rasuna in tot regatul. In timp ce mergea spre sala principala, observa pe cineva iesind dupa colt. Isi intoarse brusc capul si se roti cu totul. Zambi. Era Luce. Putea sa mearga sa alerge in bratele lui, insa nu era acest tip de fata. Prefera sa se sprijine de perete, pe calcaiele adidasilor ei care ii faceau picioarele sa para imense.

Isi deschise larg ochii ei albastrii, usor tremuratori. Din pacate, ea se trezise cam prost dispusa. Avea o privire indiferenta, rece. Lucio se apropie usor de ea si o lua in brate, desi vedea ca era cam prost dispusa. In comparatie cu pielea ei alba ca de vampir, tenul lui era viu. Fata se uita la el, cu ochii mari, dar cu o privire insistenta, patrunzatoare. Se ridica usor pe varfuri [era ceva mai scunda decat el] si isi lipi usor buzele ei de ale lui. Inchise ochii si savura momentul cu toata fiinta ei.

Nu stia cat a stat asa. O secunda, un minut, o ora ... Pentru ea, parea o eternitate fericita, fara razboaie, fara tirani, plina de pace si dragoste... Dar acolo unde e iubire e si ura ... si uneori e o ura fara sens, ciudata, nici macar nu stii daca e ura sau e iubire. "Te ... te iubesc si totodata te urasc ... intr-un fel ciudat. Te iubesc pentru ca ma faci sa te urasc si totodata te urasc pentru ca ma faci sa te iubesc..." spuse ea razand usor. Picioarele i se inmuiasera, ca de fiecare cand il saruta si simtea acea senzatie de euforie, senzatia de euforie pe care o aveau amandoi cand se sarutau, cand isi marturiseau dragostea lor care parea sa dureze de o vesnicie, dragoste care parea ca nu va disparea niciodata.

Proasta dispozitie disparuse si radia de euforie, o euforie pe care numai ei o puteau simti, o euforie ingropata adanc, departe de ochii lumii. Se trezi din visare si isi aminti ca trebuia sa iasa, sa isi arate statutul, sa dovedeasca ca e in stare sa conduca tara, sa isi sprijine poporul. Ofta si isi flutura mana plictisita ca sa se vada intr-o oglinda. Isi trecu mana prin par si acesta se aranja instantaneu. Acum avea sa aiba loc incoronarea oficiala si nunta ei ... intr-un fel. Cand regina era incoronata impreuna cu regele ei, era ca si casatoria.

Avea numai 15 ani isi aminti ea socata. Realiza brusc ca avea sa se casatoreasca dupa ce nu petrecuse nici o treime din viata ei, ca avea sa devina regina ... O lacrima ii curse, intinzandu-i rimelul. Se sterse usor cu un servetel. 'Tine-te tare. Asta ar fi vrut mama daca te-ar fi vazut...' isi spuse ea, facandu-i semn lui Luce semn sa vina. Inainte sa intre in sala mare, il opri pe Luce. "Luce... daca nu vrei sa o faci ... nu esti obligat. Ai inca doar saisprezece ani si nu e nimic sa te opreasca sa iti triesti viata cum vrei. Nu te tine nimic legat de mine, nu e nimic care te obliga sa devii rege, doar eu sunt cea obligata sa devina regina ..." spuse ea, cu lacrimi in ochi, dorind ca el sa spuna ca o va face. Si veni si raspunsul:

"Ba da, vreau, daca asta e ceea ce vrei si tu ! Nu as putea sa mai traiesc fara tine, timpul petrecut impreuna a fost minunat ... Crezi ca mi-as fi taiat singur mana pentru cineva neimportant? Ca m-as fi luptat cu crocodilii in timp ce te tineam, lesinata, pe o mana, pentru un om care nu are nicio semnificatie pentru mine ? Ca as fi facut tot ce am facut pentru oricine mi-a cerut ? Nu ! Nu as mai putea trai fara tine, dragostea mea, viata mea. Pentru mine, esti tot ceea ce mai conteaza. Si chiar daca o sa fie vremuri grele, niciodata nu o sa regret ceea ce voi face !"

Rose se uita in ochii lui si zambi chinuit. Stia ca nu va fi usor pentru el sa fie rege, daramite la saisprezece de ani. Si-ar fi dorit sa ii spuna zambind larg 'Da, asta vreau, si nu o voi regreta niciodata.'. Dar pur si simplu nu putea. Cuvintele refuzau sa iasa. Doar dadu din cap incuviintand si intra in sala cu el de mana.

Erau multi oameni acolo. Nu ii placea pre mult. Se aseza pe scaunul reginei, iar el pe scaunul regelui.

2 ore mai tarziu
"Si cum ceremonia de casatorie si de incoronare s-a sfarsit, iti poti saruta regina !" spuse cel care trebuia sa ii casatoreasca. Nu semana deloc cu o casatorie normala. Ea in jeansi, el la fel. Semana mai mult cu un fel de 'declaratie de iubire' ciudata [ ]. Baiatul se uita la ea si zambi. O saruta lung [si frantuzeste, ca mneh, trebuia sa fie si un sarut frantuzesc prin fic ] . Detasati de lume, de orice sentiment de frica, de ura, de orice lucru negativ. Fata zambi. Deodata, mana baiatului lua foc [la propriu]. "Ooops ... am uitat sa iti zic ca celor din familia mea ni se intampla asta cand sunetm emotionati..." spuse el. "Si ti s-a mai intamplat vreodata ?" intreba ea incet. "Niciodata..." spuse el.

Brusc, vazura in departare niste cai negri galopand. Fata spuse "Ar trebui sa ... sa merg la datorie." Sari din scaun spre poarta. Baiatul incerca sa coboare, insa, fara sa realizeze, alerga pana la usa, ajungand in acelasi timp cu ea. "Cum... ? Oricum, vin cu tine !" "Acum faci parte din familia regala deci ai toate puterile pe care le am." raspunse ea, sarind spre caii negri care alergau. Arunca cateva mingi de foc spre ei, si vazu cum cativa cad pe pamant.

Vazu cum un calaret arunca o sageata spre... "Nuuuuuuu !" urla ea ingrozita, vazand cum sageata nimereste in pieptul lui. Alerga spre el si vazu ca nu mai are puls si ca nici nu mai respira. Simti cum i se imnoaie picioarele si cazu peste el, plangand.

____________________

Stiu ca nu e cine stie ce, dar e singura idee...