Ganduri

[Bell Evans]

"-Ok..am sa ii scriu" ofta cercetasa, ridicandu'se.
"-Sa mergem in Hambarul Bufnitelor, ai sa gasesti acolo o pana si niste pergamente" murmura Alice, luand'o inainte.
Invaluite de tacerea noptii, cele doua fete paseau incetisor pe iarba acoperita de un strat fin de picaturi de ploaie. Ajunse in fata hambarului, Alice se opri si se aseza la radacina unui copac.
"-Te astept aici" sopti ea, vazand privirea ingrijorata a Bellei.
"-Ok" murmura cercetasa, incepand sa urce scarile.
Ajunsa inauntru, isi aprinse bagheta si se aseza langa usa. Insfaca de pe masa un pergament, o pana si o calimara dupa care incepu sa se uite la foaia goala. Statu minute in sir, pana reusi sa scrie cateva randuri. Ii era foarte greu. Stia ca scrisoarea asta nu va primi un raspuns. Dar totusi incerca.

Draga Viktor,
Stiu ca inca esti suparat pe mine si orice scuza pe care as spune'o nu ar schimba acest lucru. Dar as vrea sa fim macar prieteni, pentru ca nu merita sa ramanem certati din motive atat de nesemnificative. Stiu ca am gresit, si imi cer iertare. A fost vina mea, dar nu mi'am dat seama ca te vei supara atat de tare. Poate nu ar fi trebuit sa reactionez asa. Dar nu vreau sa'mi plang de mila, imi vreau doar prietenul inapoi. Te rog raspunde'mi la scrisoare, chiar imi e foarte dor de tine.
Cu drag, Bell.

Impaturi cele cateva randuri si le puse intr'un plic. Il lega de piciorul unei bufnite mici si albe, dupa care ii dadu drumu pe geam. Dupa ce nu se mai vazu decat un mic punct alb in zare, fata cobori si o vazu pe Alice in acelasi loc unde o lasase.
"-Iti multumesc..pentru tot" sopti ea, asezandu'se langa viperina..