O surpriza placuta

[Alice Morris]

"-Nu ma supar, spuse Alice imbratisandu-si prietena. Dar crede-ma ca va durea in continuare daca nu faci nimic. Inteleg, nu vrei sa vorbesti, dar nu vei rezolva nimic." Alice ura sa se comporte cu Bell ca si un copil care nu stie ce vrea, dar stia cum e sa simti tot ce simte Bell. Poate aflase intr-un mod diferit, dar stia. "Daca a renuntat la tine dupa o simpla cearta, pierderea lui. Si te rog sa nu incepi sa plangi, fiindca o sa plang si eu." Bell isi ridica capul surazand.
"-Tu cum ai rezolvat situatia? Cand ai trecut si tu prin asta?"
"-Stii foarte bine ca situatia mea a fost complet diferita, si, din fericire, sau poate din nefericire, s'a rezolvat totul de la sine. Dar haide sa schimbam subiectul, bine? Matt si Isa au spus ca ne intalnim intr-o ora in fata la Trei Maturi, sa hotaram ce sa mai vizitam."
Bell incerca sa-si alunge gandurile negre, pentru a nu-si intrista prietena. In urmatoarea ora statura singure la o masa, in coltul barului, vorbind cate si mai cate, rememorand anii de scoala petrecuti impreuna.