Post Mortem

[Desiree Rose Goth]

Capitolul 4-One Missed Call

Ma simteam urmarita din toate partile,nu era posibil asa ceva.
Umbre,umbre in intuneric se miscau,le puteam vedea conturul.Dar tacerea silentioasa patrunse casa,lasand insa loc unui singur sunet.
Sufocant.Perceptibil.Venind exact in momentul nepotrivit.
Soneria unui telefon mobil strapungea insuportabil aerul,lasand in urma sa doar frica si deznadejde.Era doar o simpla coincidenta sau ceva mai mult?
Sau poate imaginatia mea…
“-Al cui e?”intreba Liam agitat.
Nu.Nu te gandi la asta.Nu e real.
“-E doar o gluma,nu-I asa?”am spus incet,iar soapta strangulata reverbera in toata incaperea.
Nimic.Nimeni nu a raspuns.
“-Cine si-a lasat telefonul acolo?”insista Cassie dupa o pauza apasatoare.
Toate gentile noastre erau in acea parte a camerei.Cineva,oricine,putea sa aiba mobilul intr-un buzunar.Dar nimeni nu vroia sa recunoasca adevarul.
Ne uitam vinovati unul la altul in timp ce soneria continua sa-si faca de cap.
“-Haideti sa vedem”,le-am spus,incercand sa fiu calma.
Insa nu se misca niciunul.
Am oftat,intelegand ca eu trebuia sa-I conduc.Lasi,mi-am spus eu neinduratoare,nu pot merge nici macar cativa metri fara sa aiba 13 becuri aprinse.E chiar atat de greu?
M-am desprins de ceilalti si mi-am facut drum prin intuneric.Le simteam privirile atintite de spatele meu si incet,incet,calcau pe pasii mei.
Fara frica nu poate exista curaj.Imi rosteam cuvintele acestea de parca ar fi putut sa ma salveze,de parca imi dadeau o forta interioara.Nu vroiam sa merg mai departe,dar paseam;inima imi batea nebuneste,stimuland frica,dar incercam sa fiu curajoasa,pentru mine,pentru ceilalti.
Era atat de aiurea.Sa pasesti fara sa vezi nimic in jur,sa simti fiori de groaza pe sira spinarii cand auzi respiratiile celorlalti in spatele tau.
La naiba,cat de mult poate suna un telefon?Chestiile astea ar trebui sa se intample numai in filmele horror,pentru numele Lui Dumnezeu.
Cat am mers?Cinci metri cel mult?Oricum,in clipa in care piciorul mi s-a izbit de rucsacurile grele,nici nu mai puteam respira din cauza batailor inimii mele,prea rapide si sacadate.Simteam cum aerul se indeasa,cum ma sufoc incetul cu incetul.
Degetele au cautat fermoarul cu sigla Puma al ghiozdanului meu.Infrigurata,am inceput sa scotocesc printre obiectele ce le aveam acolo;pana am simtit o vibratie distincta pulsand in palma mea.
Nu ma mira faptul ca telefonul meu era cel care suna; probabil ca stiam de la bun inceput,o certitudine interioara ce incercam sa o ingrop in mine.Desi melodia care suna chiar nu era cea setata.
“-Al meu”,am soptit eu,stiind ca ma vor intelege.
Dar nu am raspuns apelului.Nu vroiam sa raspund.
Unknown number.
Si in timp ce fetele lor inavaluite de intuneric se intorceau spre mine,soneria necunoscuta isi pierdu notele si tonalitatile.
Tacere.Si scrisul One Missed Call de pe ecranul luminat al telefonului.Aiurea.
Am inmarmurit cand o alta melodie rasuna in camera.Ce naiba..?
“-Da?”spuse vocea Cassandrei si mi-am dat seama ca raspunsese la telefonul ei.
Dar nu parea deloc ingrijorata.Chiar mi se parea ca auzeam o nota de usurare in glasul ei.
“-Sa asteptam putin?Sigur vine?”
Am asteptat incordata.Cu cine vorbea?
“-Cateva minute?In regula,mersi mult.”
Imediat ce a lasat mobilul jos,am asaltat-o cu intrebari.
“-Cine era?”
“-Tatal meu”,zise ea calma.”A spus ca e un fel de defectiune la panoul de electricitate si s-a dus sa o rezolve.Cica o sa avem curent peste cateva minute.”
“-Atat?”m-am strambat eu neincrezatoare.Toata panica,agitatia…atat fusese?
“-Da.”Am auzit un ras usurat.”Ce proasta am fost.Am crezut ca ne suna acela din…”
Vocea ei se pierdu intr-un amalgam de sunete pe care nu le distingeam.Tot ce conta-atunci,in acel moment-era telefonul ce imi vibra in buzunar.
New Text Message.
Mainile imi tremurau incontrolabil.Aveam un mesaj de la acelasi numar care ma sunase mai devreme.

De ce naiba nu raspunzi?Chiar vroiam sa-ti zic ceva important.Sper stii aici ca nu ne jucam.Ar fi trebuit sa-ti dai seama pana acum.In fine,tu ai vrut-o.Oricum ne vom revedea in curand.B.

Ne vom revedea in curand.Pe dracu’.
“-Baga-mi-as”,am murmurat eu.

~~~~~~~
A iesit bine?