Nu din nou !

[Bell Evans]

OOC: Sper sa nu va suparati ca am continuat eu

Iunie..caldura, aer curat, mangaieri blande ale vantului..luna perfecta.
Bell se trezi destul de devreme in acea dimineata, cu chef de o plimbare prin aer liber. Nu ezita cand se dadu jos din pat pe la ora zece si se duse tinta la cufarul plin cu haine. Alese o pereche de blugi albastru-inchis, un tricou gri si tenisii gri. Isi prinse parul intr'o coada impletita la spate si lasa cateva suvite libere. Perfect! murmura ea, cu un zambet. Chipul palid nu mai era atat de alb, fiind usor imbujorat.

Cobori in liniste in camera de zi si arunca o privire in jur. Nimeni..probabil toti se bucurau de frumusetea zilei. De ce sa rateze ea o asemenea sansa?! Iesi din incapere dupa un dialog relativ lung cu Dna Grasa care o tot intreba unde se duce si incepu sa alerge spre holul de la intrare. Scarile de marmura rasunau in linistea ca de mormant, protestand.

Ajunsa la iesirea din castel, Bell se lasa invaluita de caldura bine-facatoare. Razele aurii o imbracara intr'o mantie de mangaieri caldute, iar adierea usoara a vantului ii involbura suvitele de par in jurul gatului. Stralucea de fericire si incantare. Vroia sa se bucure din plin de ziua asta, singura, sau in compania prietenilor.

Hotari sa faca o scurta vizita lacului pentru inceput, asa ca incepu sa traverseze domeniile imbracate in smaraldiu. Arunca o privire in jur si isi lasa gandurile sa zboare singure. Vazu un grup de fete care se certau din cauza unei sticlute cu oja ~ My god! ~ un grup de baieti care stateau si se jucau cu o minge vrajita, un grup mai mare de fete de la Ochi-de-Soim ce salivau dupa tipii ce leneveau la soare si un alt grup de fetite din anul II de la Astropufi ce stateau la plaja. Fiecare incerca sa se bucure din plin de caldura din atmosfera ca de basm.

Malul apei o intampina cu un covor de prundis, pe care cercetasa se aseza nemaiezitand. Isi lasa privirile sa zburde libere spre claritatea lacului, in care se reflecta o bucata mare din cerul azuriu. Lipsit de nori, curat ca o lacrima stravezie. Iar micutele unde de la suprafata apei creau o impresie de tremurat, acompaniata de adierea blanda a unui vanticel cald. Din cerul de un albastru palid, lumina se cernea bland, iar zarea era pictata cu un penel magic, imbratisandu'se armonios cu crestele Padurii Interzise.

Amintiri..erau singurele lucruri concrete pe care le avea in prezent. Uneori invaluit in ceata, uneori foarte clar, chipul lui ii revenea de fiecare data in minte. Chiar daca incercase de mii de ori sa isi blocheze durerea intr'un colt al mintii, nu putea sa renunte la el. Suferinta era singura dovada fizica..ca el existase, o iubise, si apoi plecase. Dar nu vroia sa lase amintirile sa ii strice ziua. Putea sa le cheme oricand, erau tot acolo..Nimeni nu i le putea fura.

Se ridica, oftand. Nu vroia sa plece, dar soarele devenise prea puternic, asa ca se adaposti la umbra unui cedru mare de pe domenii. Isi inchise ochii si incerca sa scape de toate gandurile. Dar o umbra se opri chiar in fata ei, asa ca fata deschise ochii.

"-Helena?!" intreba Bell, mirata.
"-Hey, Bell, ce faci aici?" o intreba cercetasa, vesela.
"-Am iesit la o plimbare, e o zi superba" spuse Bell, vioaie. Vru sa se ridice, dar se sprijini intr'o mana si cazu.
"-Esti ok?!?!" o intreba Helena, cand Bell se schimonosi de durere.
"-Da..numai ca am simtit cum mi'a pocnit incheietura..cred ca am dislocat'o" ofta Bell.
"-Si tu si Sophie..si ea e in Spital, a cazut" murmura Helena.
"-Ce a patit?!" intreba Bell, speriata.
"-A alunecat pe noroi si s'a lovit la picior" raspunse cercetasa.
"-Pai..hai sa mergem la ea. Cred ca am sa am si eu nevoie de un bandaj" sopti Bell, privindu'si mana.

Incepura sa mearga impreuna spre castel, urmarite indeaproape de elevii ce stateau pe domenii.
"-De ce trebuie sa se holbeze la noi?! Urasc asta!" mormai Bell, cand ajunse in holul de la intrare.
"-Mda, nici eu nu stun prea incantata, dar hai sa ne grabim!!" raspunse Helena, urcand scarile.

Ajunse in Aripa Spitalului, Madam Pomfrey aparu ca un vultur in fata lor.
"-Ce e cu voi aici?" intreba ea, vioaie.
"-Cred ca mi'am luxat incheietura" raspunse Bell, ridicandu'si mana vatamata.
"-Echilibrul vostru e ingrozitor!" se planse asistenta. "Hai cu mine!" continua ea, urmand'o pe Bell spre un pat.

Sophie le vazu si se ridica. Helena ii facu din mana, iar Bell zambi afectuos.
"-Se pare ca vei avea o colega noua de camera!" anunta Madam Pomfrey..