Faze demne de citat din HP !

[Ginny Malfoy]

Asa..din fericire le am in romana scz de eventualele greseli de ortografie, le'am transcris eu.. si citatul ala cu ziua indragostitilor din volumul 2 nu era complet, asa ca dau si ce zice despre flitwick)

Lockhart, imbracat in niste vesminte roz-fosforescent, pentru a se asorta cu ornamentele, incerca sa faca liniste. Profesorii de langa el aveau niste chipuri impietrite.
(...) – Sunt convins ca vor dori si colegii mei sa intre in atmosfera acestei sarbatori! Ce-ar fi sa-l rugam pe profesorul Snape sa ne arate cum se incropeste o Potiune a Iubirii? Iar in timp ce o prepara, profesorul Flitwick va va vorbi despre vrajile prin care va puteti face iubiti! Ah, vulpoiul batran, stie multe despre asta, mai dihai ca oricare dintre noi!
Profesorul Flitwick isi ingropa fata in maini, iar Snape avu o expresie ce te facea sa crezi ca prima persoana care avea sa’i ceara o Potiune a Iubirii va fi nevoita sa bea otrava in loc.
***
Harry il privi speriat pe Lockhart si spuse:
- Domnule profesor, puteti sa imi mai aratati odata chestia aceea cu blocatul?
Lockhart il batu vesel pe umar pe Harry.
- Fa doar ce am facut eu, Harry!
- Ce, sa scap bagheta?
***
- Harry, salut! Ma bucur sa te intalnesc! facu Percy. Extraordinar!
- Salut, Percy, zise si Harry, straduindu’se sa nu izbucneasca in ras.
- Sper ca esti bine, continua Percy plin de importanta, ca si cum el ar fi fost primarul si cineva i l’ar fi prezentat pe Harry.
- Harry! striga Fred, dandu’l la o parte pe Percy cu coatele.
Se inclina adanc in fata lui Harry si continua:
- Ah, cat ma bucur ca ne vedem iar! Splendid!
- Minunat! sari si George, impingandu’l pe Fred la o parte si dand mana cu Harry. Super! A-ntaia!
Percy stramba din nas.
- Gata, ajunge! zise doamna Weasley. Lasati’l pe baiat!
- Mama! facu Fred, strangandu’i mana. Ce bucuros sunt sa te vad! Electrizant!
***
Seamus Finnigan isi inclina capul dintr’o parte in alta.
- Daca privesti din partea asta, pare un Spectru, dar daca privesti din partea cealalta, e un magar, zise el, aplecandu’se spre stanga.
***
- Pocnitori! zise Dumbledore entuziast, dandu’i una argintie lui Snape, care o lua in sila si o facu sa explodeze.
***
- Nash? pufni unchiul Vernon. Tu n’ai niciun nas!
- Ba da, zise Harry, radiind de fericire. Cel mai bun prieten al mamei si al tatalui meu! E un fost prizonier in inchisoarea vrajitorilor, dar acum a evadat!
***
- (...) niste tineri care au Aparut fara permis. Cei doi despre care vorbesc s’au Sectionat, pur si simplu!
- Sectionat? se mira Harry.
- Adica au lasat in urma o jumatate din ei, zise domnul Weasley. Asta a dus la anunturi destul de ciudate, va dati seama, mai ales cu Incuiatii care le’au zarit partile de corp lasate in urma...
Harry isi imagina deodata niste picioare si un ochi abandonate pe Aleea Boschetelor.
***
- Da, s’ar putea sa’ti mai aduca cineva o baliga de dragon, nu, Percey? zise George.
- Aia era o monstra de fertilizator din Norvegia! zise Percy, inrosindu’se tot. Nu era nimic personal!
- Ba era, ii sopti Fred lui Harry, cand se ridicara de la masa. Noi i’am trimis’o!
***
Unul dintre ei era un vrajitor foarte batran, care purta o camasa de noapte lunga si inflorata. Celalalt era, fara nicio indoiala, un reprezentant al Ministerului Magiei. Tinea in mana o pereche de pantaloni in dungi si aproape ca plangea de exasperat ce era.
- Puneti’i odata, Archie, fii baiat bun, nu poti sa mergi imbracat asa. Incuiatul de la poarta a inceput sa fie suspicios...
- Am cumparat’o dintr’un magazin de’ale lor, zise cu incapatanare vrajitorul batran. Le poarta si Incuiatii!
- Incuiatele le poarta, Archie, nu barbatii, ei poarta asa ceva, zise vrajitorul de la Minister si flutura pantalonii in dungi.
- Nu mi’i pun, zise batranul Archie, foarte indignat. Mie imi place sa ma sufle vantul pe dedesubt din cand in cand, asa sa stii!
***
- N’ati aprins inca focul ala? zise Ron.
Domnul Weasley nu avea deloc succes cu aprinderea focului, insa nu din cauza ca nu incercase. In jurul sau era plin de chibrituri rupte, insa el parea a se distra de minune.
- Ups! spuse el, izbutind sa aprinda un chibrit, pe care il scapa imediat, surprins de reusita.
***
- Ia un loc pe iarba, Barty, zise Ludo vesel, batatorind pamantul de langa el.
- Nu, multumesc, Ludo, zise Crouch si in vocea sa era o nuanta de nerabdare. Te’am cautat peste tot. Bulgarii insista sa mai adaugam douasprezece locuri in Loja Superioara.
- A, asta voiau? zise Bagman. Eu le imprumutasem niste clesti…
***
- Ei bine, cert e ca ne’am luptat cu vitejie, zise o voce amarata din spatele lui Harry.
Se intoarse. Era Ministrul bulgar al Magiei.
- Vorbiti engleza! zise Fudge alarmat. Si m’ati lasat sa mimez toata ziua!
- Pai, era tare amuzant, zise ministrul bulgar, ridicand din umeri.
***
Ron ii spuse lui Malfoy sa se duca undeva, loc pe care Harry stia prea bine ca Ron nu ar fi indraznit sa il pomeneasca de fata cu doamna Weasley...
***
- Am doi Neptuni aici, zise Harry dupa un timp, incruntandu’se catre bucata sa de pergament. Nu se poate sa fie bine, nu’i asa?
- Aaaaah, zise Ron, imitand soapta misterioasa a profesoarei Trelawney, cand apar doua planete Neptun, este semn incontestabil ca se naste un pitic cu ochelari, Harry...
***
Se asezara la masa Cercetasilor si luara niste cotlete de miel si cartofi. Hermione incepu sa manance atat de repede, incat Harry si Ron o privira uluiti.
- Asta e noua metoda de a apara drepturile spiridusilor? zise Ron. Vrei sa vomiti mancarea?
***
Harry si Ron isi luara cartile despre « Deslusirea viitorului » si se pusera pe treaba cu predictiile pentru Divinatie. O ora mai tarziu insa, nu puteau zice ca facusera mari progrese, desi masa era plina de bucatele de pergament cu tot felul de calcule si simboluri, iar creierul lui Harry fumega.
- Habar nu am ce ar trebui sa insemne astea, zise el, uitandu’se disperat la o lista lunga cu calcule.
- Stii ce cred eu? zise Ron. Cred ca este cazul sa trecem la vechea metoda de... ghicire a viitorului!
- Adica, sa inventam totul?
- Da, zise Ron, dand la o parte multimea notitelor de pe masa. (...) Lunea viitoare, citi el cu glas tare ce scria, s’ar putea sa ma pasca o raceala, din cauza conjunctiei nefericite dintre Marte si Jupiter.
Se uita la Harry si continua.
- Stii doar cum e, adauga si tu cat mai multe tragedii si nenorociri si o ai la degetul mic!
(...) Hermione se aseza, puse lucrurile pe care le adusese cu ea intr’un fotoliu si arunca un ochi peste predictiile lui Ron.
- Se pare ca nu o sa ai o luna prea roz, nu’i asa? zise ea sarcastic, in timp ce Smecherila se aseza in poala ei.
- Ei, lasa, macar stiu ce ma asteapta, casca Ron.
- Te ineci de doua ori? se mira Hermione.
- A, da? zise Ron, uitandu’se la predictiile sale. Ar trebui sa schimb, sa spun ca m’a calcat un Hipogrif!
***
Fu nevoit sa indure o ora cu profesoara Trelawney, care le explica – aproape toata ora – ca pozitia lui Marte fata de Saturn in acel moment insemna ca cei nascuti in iulie erau in mare pericol de a muri violent si rapid.
***
Elevii erau imprastiati in toate partile si aveau cu totii mari probleme. Homarii ajunsesera la peste sase metri lungime si erau extrem de puternici. Nu mai erau fara carapace si incolori, ci le crescuse un fel de platosa groasa, gri si lucioasa. Aratau ca o combinatie intre niste scorpioni gigantici si niste crabi alungiti, insa tot nu aveau capete sau ochi vizibili. Din cand in cand, un « Bum » puternic anunta o noua explozie a unui capat de Homar, facandu’l sa tasneasca la cativa metri in fata si mai multi dintre cei care ii duceau in lesa erau tarati pe burta, chinuindu’se cu disperare sa se ridice.
- Par sa se distreze, nu? zise Hagrid vesel.
***
Lee ii dadu oul de aur si Harry isi baga unghiile in spatiul dintre cele doua jumatati si il deschise.
Era gol, absolut gol... Insa abia apuca Harry sa il deschida, ca zgomotul cel mai ingrozitor, un vaiet strident si puternic, umplu camera.
(...) – Inchide’l! racni Fred, cu mainile la urechi.
(...) – Era ca si cand cineva ar fi fost supus unei torturi groaznice! zise Neville, care se albise complet la fata si rasturnase un platou cu carnaciori. O sa trebuiasca sa infrunti blestemul Cruciatus!
- Nu fi tampit, Neville, e ilegal, zise George. Doar nu o sa foloseasca Blestemul Cruciatus impotriva campionilor. Mie mi s’a parut ca semana cu Percy atunci cand canta… Poate ca o sa trebuiasca sa’l ataci cand e sub dus, Harry!
***
- Doar sa nu fi importat ilegal Homarii sau ceva de genul asta, zise Hermione disperata.
Se uitara unii la altii... S’ar fi putut foarte bine ca Hagrid sa fi facut asa ceva...
- Hagrid a mai avut o gramada de probleme in trecut si Dumbledore nu l’a concediat niciodata, zise Ron, incercand sa’i consoleze. Cel mai rau lucru care poate sa se intample ar fi ca Hagrid sa fie nevoit sa renunte la Homari. Pardon... Am zis cel mai rau? Am vrut sa zic cel mai bun.
***
- Ah, nu ma luati in seama! striga doamna grasa sarcastic dupa ei. Nu va cereti scuze ca m’ati deranjat! O sa raman aici, nu, cu tabloul larg deschis pana va intoarceti voi, nu?
- Da, multumim, striga Ron peste umar.
***
- Pai, Percy nici n’ar vrea sa lucreze pentru cineva cu simtul umorului, nu? zise Ron, incepand un ecler cu ciocolata. Percy nu ar recunoaste o gluma nici daca ar dansa goala in fata lui!
***
- Potter! Weasley! Fiti atenti!
Vocea suparata a profesoarei McGonagall le plesni urechile ca un bici, in timul orei de Transfiguratie din joia aceea, iar Harry si Ron tresarira amandoi si ridicara privirele.
Era sfarsitul orei. (...) Trebuia sa sune in orice moment, si Harry si Ron, care se luptau in fundul clasei cu baghetele false facute de Fred si George, folosindu’le drept sabii, se uitara speriati la ea, Ron tinand in mana un papagal de metal, iar Harry o egreta din cauciuc.
- Se pare ca Potter si Weasley au decis sa se comporte comform varstei lor, ii ironiza profesoara McGonagall, aruncandu’le celor doi o privire suparata, cand capul egretei lui Harry cazu retezat de ciocul papagalului lui Ron.
***
- Ron, putem s’o imprumutam putin pe Pigwidgeon? intreba George.
- Nu, e plecata cu o scrisoare, zise Ron. De ce?
- Pentru ca George vrea sa o invite la dans, zise Fred sarcastic.
***
- Aveti partenere pentru bal?
(...) – Dar tu cu cine mergi? zise Ron.
- Cu Angelina, zise Fred prompt, fara nici o urma de jena.
- Cum? facu Ron socat. Ai invitat’o deja?
- Buna idee, zise Fred.
***
Micuta bufnita a lui Ron se agita pe deasupra balustradei cu turturi, cu o bucata de pergament legata de piciorus. Oamenii care treceau pe langa mica pasare radeau si aratau spre ea, iar cateva fete din anul III se oprira si zisera incantate:
- Ah, ce bufnita micuta si draguta! Nu’i asa ca e o scumpa?
- Tampita cu pene, proasta ca noaptea! suiera Ron, urcand repede scarile si insfacand’o pe Pigwidgeon.
***
- Sunt un cosmar, ii zise Bagman lui Harry in soapta, observand ca si Harry se uita la goblini. Nu stiu decat un singur cuvant in limba lor : « Bladvak », care inseamna « Iau toporul! »…
***
- Goblinii nu pareau deloc prietenosi, zise Hermione, band din Berezero. Ce cautau aici?
- Bagman mi’a spus ca il cautau pe Crouch, zise Harry. Zicea ca inca e bolnav. Nu s’a mai dus la serviciu.
- Poate ca il otraveste Percy, propuse Ron. Poate crede ca daca o mierleste Crouch o sa fie facut Seful Departamentului Cooperarii Internationale Magice.
***
- Acum iti faci griji pentru bietii goblini, Hermione? o ironiza Ron. Ai de gand sa infiintezi S.P.G.U. sau ceva de genul asta? Adica Societatea pentru Protectia Goblinilor Urati?
***
- Ai auzit cumva ce racnea domnisoara Granger, Hagrid?
Hermione se inrosi putin, dar Dumbledore ii zambi si continua:
- Hermione, Harry si Ron par ca inca vor sa stea de vorba cu tine... Avand in vedere ca erau gata sa darame usa!
- Sigur ca vrem sa vorbim cu tine! zise Harry, uitandu’se la Hagrid. Doar nu crezi ca vaca aia de Rita Skeeter... Ma scuzati, domnule profesor, adauga el repede, uitandu’se la Dumbledore.
- Am surzit termorar si habar nu am ce ai spus, Harry, zise Dumbledore, jucandu’se cu degetele si uitandu’se la tavan.
***
- Trebuie sa fie ceva, murmura Hermione, apropiindu’se de o lumanare. Nu ar fixa nimeni o proba care sa nu poata fi indeplinita...
- Ei bine, de data asta au facut’o! zise Ron. Harry, maine du’te frumos la lac, baga’ti capul in apa, striga la oamenii marii sa’ti dea inapoi orice ti’or fi sterpelit si vezi daca merge. E tot ce poti sa faci, prietene...
***
- Cum te simti, Georgie? sopti doamna Weasley.
George isi pipai tampla.
- Ticnit, murmura el.
- Ce’a patit? spuse Fred ingrozit. I’a fost afectata gandirea?
***
- Da, buna idee, spuse doamna Weasley din capul mesei, unde statea, cu ochelarii pe varful nasului, parcurgand o lista de lucruri de indeplinit, scrisa pe o bucata foarte lunga de pergament. Acum, Ron, ti’ai facut curat in camera?
- De ce? exclama Ron si tranti lingura pe masa, uitandu’se urat la mama lui. De ce trebuie sa’mi fac curat in camera? Pe Harry si pe mine nu ne deranjeaza deloc sa ramana asa cum e!
- Tinere, nunta fratelui tau va avea loc aici, peste cateva zile...
- Si se casatoresc cumva in camera mea? racni Ron manios.
***
Harry se strecura pana la camera lui Ron de la mansarda.
- Ma ocup, ma ocup!... A, tu erai, spuse Ron usurat, cand Harry intra in camera. Se intinse la loc pe pat, fiind evident ca tocmai se ridicase.
***
- Dar ce faci cu toate cartile astea? intreba Ron, schiopatand inapoi spre pat.
- Incerc sa hotarasc pe care le luam cu noi, spuse Hermione. Cand o sa cautam Horcruxurile.
- A da, bineinteles, spuse Ron, plesnindu’se peste frunte. Uitasem ca o sa mergem pe urmele lui Voldemort intr’o biblioteca mobila.
***
Vazand ca Harry si Ron pareau complet derutati, Hermione adauga:
- Fiti atenti, Ron, daca as lua in clipa asta o sabie si te’as strapunge, nu ti’as rani deloc sufletul.
- Ceea ce ar fi o mare consolare pentru mine, bineinteles, spuse Ron.
***
Doamna Delacour se apropie parca plutind si se apleca sa o sarute si ea pe doamna Weasley.
- Enchantée, spuse ea. Sotul dumneavoastrrra ne’a povestit niste intamplarrri atat de amuzante!
Domnul Weasley rase ca un nebun, dar doamna Weasley ii arunca o privire care il reduse intantaneu la tacere, facandu’l sa adopte o expresie potrivita cuiva care vechea un prieten drag, aflat pe patul de moarte.
***
- Am observat ca tortul tau are forma unei hotoaice, ii spuse Scrimgeour lui Harry. De ce?
Hermione rase dispretuitor.
- A… doar n’o avea cumva legatura cu faptul ca Harry este un cautator stralucit, ar fi prea evident, spuse ea. Sigur trebuie sa fie vreun mesaj secret de la Dumbledore, ascuns in glazura…
***
- Cand o sa ma insor, zise Fred cu intelepciune, tragand de gulerul robei sale, nu o sa’mi bat capul cu chestii din astea. Veti putea veni imbracati cu ce vreti voi si o sa arunc un Blestem de legare corporala totala asupra mamei, pana se termina totul.
***
Ron reaparu cu o vrajitoare batrana, care’l tinea strans de brat. Avea nasul acvilin, ochii rosii pe margini, iar palaria roz cu pene o facea sa semene cu un flamingo prost dispus.
- ...si ai parul mult prea lung, Ronald, pentru o fractiune de secunda te’am confundat cu Ginevra. Pe barba lui Merlin, cu ce e imbracat Xenophilius Lovegood? Arata ca o omleta. Si tu cine esti? striga ea la Harry.
- A, da, matusa Muriel, el este varul nostru Barny.
- Inca un Weasley? Va reproduceti mai ceva ca piticii.
***
- Vorbiti de Muriel? intreba George, in timp ce iesea din nou din cort impreuna cu Fred. Da, tocmai mi’a spus ca am o ureche mai sus si una mai jos. Cotoroanta! Insa mi’as dori sa mai fie in viata unchiul Bilius, era o figura la nunti.
- Nu e el cel care a vazut Spectrul si a murit douazeci si patru de ore mai tarziu? intreba Hermione.
- Ba da, a cam luat’o razna spre sfarsit, recunoscu George.
- Dar inainte sa se scranteasca, era sufletul petrecerilor, spuse Fred. Obisnuia sa dea pe gat o sticla de whisky-foc si apoi sa fuga pe ringul de dans, sa’si ridice roba si sa scoate buchete de flori din...
- Da, absolut fermecator, spuse Hermione, in timp ce Harry radea in hohote.
***
- Fata aceea e foarte draguta, spuse Krum, trezindu’l pe Harry la realitate.
Krum arata inspre Ginny, care tocmai i se alaturase Lunei.
- Este ruda cu tine?
- Da, spuse Harry, simtindu’se deodata iritat, si are prieten. Genul gelos. Foarte masiv. N’ai vrea sa te pui rau cu el.
- La ce bun, mormai Krum, golindu’si paharul si ridicandu’se din nou, sa fii jucator international de vajthat, daca toate fetele frumoase au prieten?
***
Ron se chinui o clipa pana reusi sa’si scoata bagheta din buzunar.
- Nici nu ma mir ca nu pot s’o scot, Hermione, mi’ai impachetat blugii vechi si imi sunt stramti.
- Vai, te rog sa ma ierti, spuse Hermione printre dinti, tarand’o pe chelnerita din fata ferestrelor, iar Harry o auzi bolborosind ceva despre unde ar fi bine sa isi bage Ron bagheta.
***
- Harry? Harry! Harry!
- Sunt aici! striga el. Ce s’a intamplat?
Se auzi un ropot de pasi in fata usii si Hermione dadu buzna inauntru.
- Ne’am trezit si nu stiam unde erai! spuse ea cu respiratia intretaiata.
Se intoarse si striga peste umar:
- Ron, l’am gasit!
Vocea iritata a lui Ron se auzi cateva etaje mai jos:
- Bravo! Transmite’i din partea mea ca e un idiot!
***
- Cu cat amanam mai mult, cu atat mai departe ar putea fi medalionul. Si asa e foarte posibil ca Umbridge sa il fi aruncat – sa nu uitam ca nu se deschide.
- Cu exceptia cazului in care a gasit un mod de a’l deschide si acum e posedata, spuse Ron.
- La ea oricum nu s’ar cunoaste, ridica Harry din umeri.
***
Isi inghitira micul dejun cat putura de repede si apoi coborara la parter; Kreacher isi lua ramas-bun cu plecaciuni, promitandu’le sa le pregateasca o placinta din carne si rinichi pentru cand aveau sa se intoarca.
- Dragutul de el, spuse Ron cu afectiune, si cand te gandesti ca visam sa’i tai capul si sa’l agat de perete.
***
- Fred si George o scot din minti pe Muriel, inca mai au o afacere cu comenzi prin intermediul bufnitelor in camera din spate. Dar s’a mai inveselit cand a primit inapoi tiara. A spus ca a crezut ca i’am furat’o.
- Vai, este de’a drrreptul incantatoarrre matusa ta, comenta Fleur suparata.
***
- De acord, zise Fred. Deci, oameni buni, hai sa incercam sa ne linistim nitel. Lucrurile sunt si asa destul de complicate, fara sa mai inventam si altele. De exemplu, ideea asta nou aparuta ca we-know-who poate ucide doar cu privirea. Dragi ascultatori, nu e vorba despre el, ci despre ceea ce se numeste bazilisc. Iata un test simplu: verificati daca ceea ce se uita la dumneavoastra are picioare. Daca are, e in ordine sa il priviti in ochi, desi, daca chiar este we-know-who, probabil ca oricum va fi ultimul lucru pe care il veti face.
***
- A – spuse Neville intorcandu’se spre Aberforth –, Ab, s’ar putea sa mai vina cativa oameni.
- Cativa oameni? repeta Aberforth, cu o presimtire rea.
***
- Potter!
Aberforth Dumbledore bloca holul din fata lui, avand bagheta pregatita.
- Mi’au tropait sute de pusti prin carciuma, Potter!

Memorabile:
Parvati se uita la Hermione, nevenindu’i sa creada ce vedea, intr’un mod nu tocmai dragalas. Si nu era singura! Cand se deschisera usile, trecu pe langa ei fan clubul lui Krum, care il insotise zile in sir la biblioteca, iar fetele aruncara Hermionei priviri pline de invidie si dispret. Pansy Parkinson ramase cu gura intredeschisa, in timp ce trecea la bratul lui Malfoy, care amutise si el de uimire, nemaifiind in stare sa’i gaseasca vreun cusur Hermionei.
(Balul de Craciun)
***
- Da, la opt ma intalnesc cu Cormac si...
Se auzi un zgomot ca o pompa si Ron se dezlipi de Lavender. Hermione se purta ca si cum n’ar fi auzit sau vazut nimic.
- ...mergem impreuna la petrecere.
(...) – Vrei sa spui ca sunteti un cuplu? intreba Parvati cu ochii mari.
- A, da, nu stiai? zise Hermione, chicotind intr’un mod complet necaracteristic.
- (… Uau, dar stiu ca’ti plac jucatorii de vajthat, nu’i asa? Krum, McLaggen...
- Imi plac jucatorii foarte buni de vajthat, o corecta Hermione, zambind in continuare.
(… In mod ciudat, chipul lui Ron era lipsit de expresie, iar el nu zise nimic. Harry reflecta in tacere la ce erau in stare sa faca fetele pentru a se razbuna.
***
- Dati’mi’l pe Harry Potter, spuse vocea lui Voldemort, si nimeni nu va fi ranit. Dati’mi’l pe Harry Potter si nu ma voi atinge de scoala. Dati’mi’l pe Harry Potter si veti fi rasplatiti. Aveti timp pana la miezul noptii.
(...) Harry o recunoscu pe Pansy Parkinson, care, aratand cu o mana tremuranda, striga:
- Dar e acolo! Potter e acolo! Sa il prinda cineva!
Inainte ca Harry sa poata vorbi, se auzi un freamat de miscari. Cercetasii din fata lui se ridicasera in picioare si stateau cu fata, nu spre Harry, ci spre Viperini. Apoi se ridicara Astropufii si aproape in acelasi moment, Ochi-de-Soimii, stand cu totii cu spatele la Harry si privind’o pe Pansy. Harry era uluit si coplesit. Vazu aparand de peste tot baghete, scoase din interiorul robelor si din maneci.
***
Greyback se izbi de balustrada din marmura si se chinui sa se ridice in picioare. Un glob de cristal ii cazu atunci direct in cap, insotit de o trosnitura si o strafulgerare de lumina alba; Greyback cazu gramada si ramase nemiscat.
- Mai am vreo cateva! striga profesoara Trelawney de dincolo de balustrada. De ajuns pentru oricine doreste! Na, luati!
Scoase din geanta inca o sfera de cristal imensa si, cu o miscare asemanatoare unei serve la tenis, flutura din bagheta si o trimise in zbor in partea cealalta a holului, spulberand o fereastra.
(nu stiu, imi place asta pt ca pana la urma trelawney se intoarce sa lupte)