Dust and Whispers...

[Katya Sokorov]

- Camera Necesitatii... sopti ea. Mai exact, buzele ei se miscara imperceptibil iar gura ei soptise numele misterioasei camere fara voia ei. Inecata in praful rutinei, dorea un moment de relaxare, un moment in care sa rada pana nu mai poate. Isi stranse parul brunet la spate intr-un coc complicat, insa care ii dadea mai multa libertate de miscare, iar apoi zambi. Aranja draperiile din jurul patului sau si isi dadu pijamalele jos. Se uita dupa o bluza albastra si blugii ei negrii, scurti pana la genunchi, cu multi nasturi si tone de buzunare, care erau grei dar asta o facea sa ii placa mai mult, fiindca ii simtea pe ea. Adidasii aveau un model modern, sportiv, dar nu elegant. Nu, elegant in niciun caz. Isi trase pantalonii pe ea, intr-un fel grabita, apoi isi stranse cureaua si isi indesa bluza albastra. Nu era o bluza cu multe accesorii. De fapt, era o bluza destul de simpla, iuni, care se intindea si se aranja dupa forma corpului ei. Isi baga picioarele in adidasi, parca ar fi indesat o bucata de hartie si nu picioarele ei, si stranse sireturile cat de tare a putut. Poate putin prea tare.

Arunca roba pe ea si si-o infasura strans in jurul corpului. Scoase bagheta din sertar si facu o vraja de deziluzionare, ca sa poata iesi usor si fara sa fie observata. Pasi usor spre usa care dadea spre scarile care duceau la camera de zi. Sari peste a patra treapta, care scartaia ingrozitor. Putin mai tarziu, era in fata tabloului doamnei grase, care se plangea ca a fost trezita la ora unu noaptea, iar in realitate mai erau... 4 minute pana la ora unu noaptea !

Sophie se uita in jur si stranse bagheta in mana. O umbra ? Nu. O pisica slaba se plimba de-a lungul coridorului. 'Doamna Norris...' murmura Sophie, cu privire la identitatea pisicii care cutreiera coridoarele. O lua usor de mijloc si ii intinse o bucata de carne. Pisica miorlai satisfacuta si nu dadu 'semnalul' de alarma. Sophie se indeparta, pe varfuri, cat de repede putea. Nu dorea ca pisica sa se razgandeasca inainte ca ea sa dispara din campul sau vizual.

Si ajunsese. Etajul sapte, Camera Necesitatii. Nici nu stia ce dorea, asa ca se plimba prin fata locului unde trebuia sa apara usa dorind 'un loc de relaxare'. Deschise incet usa, ca sa nu scartaie, apoi intra rapid si o inchise. Isi dori ca acolo sa nu poata intra Filch, Plesneala sau alti profesori rautaciosi precum ei. Fata isi scoase roba si o agata de un cuier care aparuse in momentul in care o daduse jos de pe ea. Zambi, apoi se aseza jos, sperand sa apara cat mai repede inca cineva.