Nu din nou !

[Katya Sokorov]

"Se pare ca vei avea o colega noua de camera!"

Cuvintele lui Madam Pomfrey ii rasunau in cap dinainte sa apuce sa termine ce avea de zis. Sophie intoarse capul, cand auzi sunetul produs de usa. Nu se mai uita la cele doua, dupa ce le saluta. Se ridica mai sus si isi prinse parul la spate cu un elastic pentru par, cu o privire neutra. In fata, cateva suvite care ramasera libere ii cazura pe gat, gadilandu-i pielea ei alba. La spate, parul adunat adunat la un loc de un snurulet negru, dantelat parea ca aluneca pe spatele ei. Bluza neagra, cu desene albe si urme roz i se sprijinea lenes pe umerii ei ingusti. Buzele ei formau un zambet armonios, dar plat, plictisit. Pantalonii lungi pana la genunchi, negrii in totalitate, cu multi nasturi, plini de buzunare, atarnau grei pe salteaua patului, impreuna cu corpul fetei. Isi lasa mainile sa ii cada usor in poala, parca ar fi plutit. Machiajul inchis la culoare ii dadea un aer fantomatic, in contrast cu pielea ei aproape alba. Totusi, obrajii, ciudat de rosii in comparatie cu paloarea restului fetei, ii faceau fata sa para mai vie. Rujul rosu, proeminent, pareau ca un trandafir pe matasea unei rochii de mireasa, iar gatul lung, frumos conturat, parca ii imbratisa capul.

Fata pastra o privire plata, fara sa se uite la nou-venita din camera. Se dadu jos din pat, desi de fiecare data cand se misca parca cineva ii infigea o suta de cutite in picior. Apoi remarca, iar, cine intrase in camera. Era Bell, Bell Evans. O colega cercetasa. Iar cea care o insotea era o alta prietena buna de-a Sophiei si de-a lui Bell, Helena. Sophie zambi plictisita si isi lua un pahar cu apa. Apoi se aseza jos, din nou, dupa ce dadu pe gat paharul de apa. Deschise noptiera si observa ca Madam Pomfrey ii adusese deja cartile ei de scoala acolo, de cand o vazuse in fata usii. Ii placea sa invete, dar numai in anumite momente. Existau momente in care ar fi dat orice sa fie in sala de clasa, dar existau momente in care voia sa inchid ochii si sa isi imagineze un paradis al ei, cu toti cei dragi ei... Soph scoase cartea de ierbologie. Se uita la coperta de piele rosie, fina, cu litere brodate cu ata aurie, atat de placuta la vedere. Isi trecu mana peste rama moale, impletita, care tine intre marginile ei un fel de imagine, care numea cartea, "Ghidul vrajitorului in Ierbologie, Dificultate ridicata".

Desi ea era in anul cinci, isi luase, pe langa manualul de dificultate medie, si versiunea de dificultate ridicata. Ii placea foarte mult ierbologia, si nu voia sa se plictiseasca citind manualul de doua mii de ori. Deschise cartea si dintre paginile fragile, galbui si subtiri se ivira cateva firisoare de praf. Fata zambi printre tusete. Pe obraz ii cazura cateva lacrimi, de la praf. Se sterse repede cu o batista si incepu sa citeasca. Ii placea cartea, iar literele erau elegante, scrise cu o cerneala neagra cu usoare tente albastrui. Parca vedea cu ochii mintii o pana neagra, ingusta, de uliu, miscandu-se de-a lungul paginii pe masura ce citea. Nu se putea abtine sa nu isi imagineze si o mana fina a scriitoarei.

Dupa cam zece minute, fata isi intoarse capul spre Bells, care fusese asezata intr-un pat langa al ei. "Mmm... Salut..." zambi ea, plat, citind. "Ce ai patit ?" continua Sophie, fara sa isi ridice ochii din carte. Citi in soapta un fragment mai complicat, pana reusi sa il inteleaga. "Sophie, mereu citesti cartea aia, parca ai vrea sa te faci Vindecator..." comenta Bell. "Ce ai cu mine, daca imi place..." rase Sophie, scotand o bucata de pergament. "Mmmdeci... exercitiul unu..." incepu Sophie ca pentru ea si deschise calimara aflata undeva langa marginea noptierei. Lua pana ei, alba, si o inmuie in cerneala albastra ca si marea. Incepu sa scrie, iar sunetul produs de pana pe pergamentul bej pal iti ducea gandul la un cantec dulce, placut.

Fata isi ridica capul, ca sa priveasca spre lumina care venea din fata ei, iar apoi se adanci din nou in pergament. Isi duse mana spre picior si gemu, in timp ce se incrunta. "Ce ai patit ?" sari Helena, vazand ca o doare. "Mmm... ni-nimic. Sunt b-bine..." spuse ea, constienta ca durerea ei era vizibila. "Hai, Soph, spune, se vede ca te doare..." insista Bell. "Bine, ma doare putin rana de la picior..." recunoscu fata din anul V, in timp ce inchidea calimara si punea la loc pana. Lasa cartea de ierbologie sa ii alunece pe mana si sa sara pe pat.

Sophie se utia spre Bell. "BELL EVANS !" se auzi din camera cealalta glasul lui Madam Pomfrey. "De cate ori sa iti spun sa porti bluze cu maneca lunga pe sub roba ?" Addie (de la Adeline) chicoti. "De cand o stiu pe Madam Pomfrey a avut o problema cu maneca lunga..." rase Sophie in timp ce Helena o ajuta pe Bell sa isi scoata roba. Cercetasa cea mai mica dintre ele (tot Sophie) zambi si se aseza mai bine. "Jucam adevar sau provocare ?" intreba ea. "Buna idee..." zambi Bell.

"Incep eu. Bell ? (aici ea raspunde provocare, iar Sophie continua), te provoc sa o faci pe Madam Pomfrey sa se simta prost pentru faza cu maneca lunga..." o provoca Sophie.
(putin mai tarziu)
"Madam Pomfrey ? Sa stiti ca maneca lunga nu se poarta deloc vara iar cei care poarta maneca lunga vara sunt considerati prosti !" spuse Bell, cand Madam Pomfrey intra pe usa.

"Cine urmeaza?" intreba Bell, cand Sophie facu semn ca ea. "Adevar..." "Te provoc sa..." incepu Bell, dar fu intrerupta de Madam Pomfrey. "Bell, ar trebui sa mananci..." o sfatui Madam Pomfrey, indicandu-i un castron pe care il adusese. Fata incepu sa manance, in timp ce Sophie ridica o cana de ceai de pe noptiera si incepu sa il bea. "Mmm... pofta buna..."