Spre un nou "acasã"...

[Claire Duprae]

"Sunt obosita. Nu am dormit de 3 nopþi de gândul cã am sa plec la Hogwarts. De când am plecat din Franþa, de când m-am urcat în avion, simt un gol imens în stomac. De ce am emotiile astea? Asa trebuie sa fie? Of, ºi oraºul asta, cât de aglomerat e... Bine, nu e cu nimic mai aglomerat decât iubitul meu Paris, dar acasa în Antibes e mai liniºtit. E bine cã nu am sã stau mult aici. Plus cã acum "acasã" va-nsemna Hogwarts... ªi... ªi unde e peronul 9 ºi un sfert? Haide Claire, adu-þi aminte, Olivier, mã rog, tata spunea demult... Nu, stai. Peronul 9 e aici în dreapta. Peronul 10 în stânga. Deci, undeva în stânga, aproape de peronul 10, dar nu vãd semnul. Parcã o ºi aud pe mama "Cherie, de ce te încãpãþânezi sã nu porþi ochelarii ãia?" Mama chiar nu vede cât de prost îmi stã cu ochelari? Fie, hai cã-ncerc. ªiii.. wow! Am ajuns. Aglomeraþie ºi mai mare, îmbulzealã, mulþi copii. Aww, uite Expresul. Mereu am avut o pasiune pentru tot ce-nseamnã vechi. Bine, acum Claire, calmeazã-te, o sã aºteptãm în liniºte ºi ordine sã ne urcãm în tren unde îþi vei gãsi un loc într-un compartiment cu oameni drãguþi, aºa ca tine. Of, haide, fi optimistã!"

Claire încerca sã se liniºteascã deºi aglomeraþia nu fãcea decât sã o agite mai tare. Nu fãcu doi paºi ºi se ciocni de-o persoanã...