P.S. - Te iubesc II

[Isabella River]

All right. Stiu ca n-ati mai primit un next aici de ceva timp.
Acum.. mi-a venit putin de tot inspiratia mea banala asa ca.. am scris cate ceva. Sper sa nu ma impuscati.

Capitolul XII - Surprizã..



Am intrat în clasã ºi am încercat sã zâmbesc.
- Tess! o voce copilãroasã, dar binevoitoare acoperi murmurul din clasã, apoi niºte braþe firave mã cuprinserã, apoi vocea vorbi din nou:
- Doamne, mi-am fãcut griji, toþi ne-am fãcut! Eºti bine?
Ochii mari ºi verzi ai Juliei mã priveau curioºi.
- Julia.. Sunt bine.. Pe bune.
Am continuat sã zâmbesc încercând sã par cât mai credibilã.
Au mai urmat multe îmbrãþiºãri ºi întrebãri peste care am reuºit, mai mult sau mai puþin credibil, sã trec peste.
În timp ce diriginta intra în clasã.. un tip înalt, brunet, îmbrãcat cu un tricou negru, blugi, de asemenea negri, intrã în urma ei.
- Clasã.. aº dori sã vã urez un început de an cât mai bun ºi sã vi-l prezint pe noul vostru coleg. Matt O’Nail.
Pe cine sã ne prezinte? Matt zâmbea calm, privindu-mã.
Asta mã enerva.
Deci se întorcea ºi nici mãcar nu-mi spunea?
Se aºezã cu un rând mai în spate, lângã banca mea. Mi-am dat ochii peste cap ºi imediat ce am auzit clopoþelul mi-am pus geanta pe umãr ºi am ieºit.
Nu voiam sã vorbesc cu el.
Poate cã mã comportam ca un copil mic. Dar nu mã interesa.
Nu m-am dus acasã.. Am mers puþin la cimitir, simþind nevoia de a-mi „revedea” pãrinþii.
M-am aºedat pe marmura neagrã ºi mi-am scos jurnalul.

13. septembrie. 2010
Luni
Dragã Jurnalule,

Pãi.. m-am înºelat. Am spus fraza aceea cu „Sunt bine.. mulþumesc.” De cel puþin 20 de ori. Dar niciodatã nu am crezut-o.
ªi Matt. Care s-a întors.
Am avut parte de o surprizã.. ciudatã. Nu pot sã cred cã s-a întors.. ºi tocmai la ºcoala mea, în clasa mea, fãrã sã-mi spunã o vorbã.
Cred. ªtiu ce este.
Dar.. e chiar atât de greu sã spui „Hei. Mã întorc în oraº, mai exact, la ºcoala ta, în clasa ta. Sper cã e ok.”
Mhh..

Mi-am închis jurnalul ºi am oftat.
Nu mai era mult pânã pe 25.. Vãrul meu mult iubit cu siguranþã era ocupat ºi avea multã treabã ºi.. Atunci îmi veni o idee. Eu nu aveam ce face. Mã rog, în afarã de orele de ºcoalã. Dar dupã.. era liberã. Deci..
Mi-am scos telefonul ºi am cãutat în agendã „Vãr’miu Alex”, apoi am apelat.
Nu a sunat decât de douã ori, iar el rãspunse cu o voce calmã. Din câte auzeam, era clar cã era în maºinã.
- Da, var’mea.
- Hei.. salut, vãr’miu. Ce faci?
- Tocmai mã duceam pânã la Marcela, trebuie sã mergem sã cumpãrãm prãjiturile ºi alte chestii. Tu?
- Bine.. ãã.. tocmai am ieºit de la ºcoalã..
- Ah, prima zi. Cum a fost?
- Ciudat. Oricum, revenind la treaba pentru nuntã ºi pregãtirile. Credeþi cã aveþi nevoie de ceva ajutor?
- Orice ajutor e bine-venit. Dacã vrei..
- Sigur.. Cu ocazia asta mã pot întâlni ºi cu Anca.
- Ok. Deci ne vedem pe la ºase în seara asta. Vin eu sã te iau cu Marcela ºi Anca. Tu doar sã cobori în faþa blocului.
- Super. Ne vedem. Pa, vãr’miu.
- Pa, pa.
Grozav. M-am uitat la ceas. 16:52. Ok.. deci am ceva timp sã mã pregãtesc.
Mi-am pus jurnalul în geantã, iar aceasta pe umãr. M-am uitat din nou la mormântul pãrinþilor, fãrã sã mã abþin sã oftez. Îmi era foarte dor de ei.. De discuþiile mele cu mama.. glumele cu tata.. Totul era.. perfect.. înainte.
Am plecat spre casã cu paºi mari.. voiam sã dispar de acolo. Însã nici mãcar nu ºtiam de ce..
Mãtuºa Jane nu era acasã, deci puteam sã stau liniºtitã fãrã sã dau explicaþii. Ieºea de la servici abia la opt seara.
Jenna îmi sãri în faþã, punându-ºi labele pe pieptul meu.
- Heei, frumoaso.. Ce faci?
Ca un rãspuns, ea îmi linse mâna ºi se întoarse pe spate ca sã o mângâi. Crescuse destul de mult. Avea 6 luni ºi era cea mai scumpã Rotty.
Am fãcut un duº, dupã care i-am pus Jennei mâncare ºi apã.
Mi-am petrecut o orã citind ceva din cartea „Eu ºi Marley” care îmi plãcea foarte mult. Labradorul ãla semãna la caracter cu Jenna. Asta mã amuza.
Când m-am uitat la ceas ºi am realizat cã era 17:45, am închis cartea ºi am început sã umblu prin casã dupã tricoul meu negru, pantalonii scurþi de blugi, teniºii negri ºi elasticul de pãr. Asta a trezit-o pe Jenna.
Iar când sã ies din casã.. realizez cã ea se uitã la mine tristã. Era genul acela de privire „Puppy dog eyes”. La care eu.. nu puteam rezista.
- Ooo, drãguþa.. Vrei sã vii cu mine?
Alergã spre mine ºi se lãsã mângâiatã. Alintãturã de Rotty.
I-am pus lesa ºi am coborât afarã..

Cum am spus.. sper sa nu ma impuscati.