Cand se lasa noaptea

[Sophia Mason]

Capitolul XVII
Întâlnirea

Au trecut douã sãptãmâni de cand Marius e vampir. Acum e în control deplin. Am reuºit sã vorbesc cu prietenul lui Michelle de la centrul de donare al saângelui ca sã-i obþin ºi lui o porþie o data la douã zile. Se descurca destul de bine. Pânã la urmã a reuºit sã înþeleaga tot ceea ce era legat de vampiri. Se pare cã îi convine viaþa aºa, mai ales când a aflat ca e nemuritor. M-a primit iar în apartamentul lui ºi totul e aproape ca înainte.
Doar cã Michelle nu e de gãsit nicãieri. Am cãutat-o peste tot: la ea acasã, la barul în care cânta, la spital la prietenul ei, dar nu era nicãieri.
De douã zile hoinãresc pe strãzi, în speranþa cã poate o gãsesc. Acum e aproape miezul nopþii si eu merg oriunde ca sã o gãsesc în timp ce Marius e probabil prin vreun club. Poate a plecat din oraº, poate s-a ascuns, poate...... Un gând sinistru mi-a venit în minte, dar nu are cum sã fie adevãrat. Ea nu poate muri, ºtie cum sã aibã grijã de ea. Am obosit, de când a plecat nu mai dorm aproape deloc: noaptea aveam grijã de Marius, ziua îmi cãutam de lucru. Dar dupã câteva nopþi nedormite, toþi potenþialii angajatori mã dãdeau afarã doar dupã un minut. Eram totuºi un contabil destul de bun. Nu apucam sã dorm decât foarte puþin.
Ce-ar fi sã mã intind pe o bãncuþã ºi sã trag un mic pui de somn. Asta e tot ce îmi doresc. Dar niste zgomote ciudate îmi intrerupeau ºirul gândurilor ºi nu mã puteam concentra la scopul meu principal: un somnic.
Erau niºte tocuri care se auzeau în depãrtare. Am deschis uºor ochii, ºi din poziþia in care stãteam, n-am putut sã vãd decât niºte picioare foarte lungi ºi niºte pantofi negri cu toc foarte înalt. Apoi mi-am dat seama cã acea femeie era Michelle pentru ca am recunoscut tatuajul de pe piciorul ei drept. Am uitat sã menþionez cã Michelle are un tatuaj exact pe gleznã în formã de liliac.
M-am ridicat în picioare ºi am vãzut-o pe cealatã parte a strazii, intrând între douã blocuri. Am traversat rapid ºi m-am dus dupã ea.
"-Michelle." Am strigat eu intrând în gangul întunecos.
Ea s-a întors ºi s-a uitat speriatã la mine.
"-Ce faci aici? Pleacã imediat!" Era clar, Michelle nu ma mai vroia lângã ea.
Am vrut sã spun ceva ca sã mã justific dar din spatele meu s-a auzit o voce.
"-Mãi. mãi, mãi! Se pare cã domniºoara a adus o micã gustãricã la întâlnitea noastra."
Persoana care vorbise era tot o femeie ºi cu siguranþã era vampir, însã, spre deosebire de Michelle era urâtã ca o vrãjitoare.
Michelle zâmbi forþat ca ºi cum ar încerca sã nu mai parã aºa de îngrijoratã, dar nu prea îi ieºea. Mã apucã de gât ºi zise:
"-Gustarica e numai a mea" Nu înteleg ce naiba se întâmplã, ºi de ce oare mã þinea aºa de strâns.
"-ªi nu vrei s-o împarþi cu o veche prietenã. Mãcar o picaturã, n-am mai mâncat de o sãptãmânã." Începea sã-mi fie fricã. Femeia aia pare destul de periculoasã ºi nu vreau sã sfârsesc muºcat de o vampiriþã infectã.
"-Tu nu mi-ai fost niciodatã prietenã" zise Michelle ironicã. " Hai mai bine sã ne amintim adevaratul scop al întâlnirii noastre."
"-Ups! L-am uitat!" spuse a apropiindu-se incomod de aproape. Acum o puteam vedea mai bine. Avea faþa plinã de riduri, ochii îi erau roºii ºi aþintiþi asupra gâtului meu, iar buzele negre. Acum eram prins între douã vampiriþe. "Poate puþin sânge mi-ar aduce aminte."
"-Poate iþi aduci aminte cã deja te-am platit pentru seviciile tale, ºi poate iþi aduci aminte cã încã îmi mai datorezi ceva." Atunci mi-am dat seama cã lui Michelle îi era de fapt frica pentru viaþa mea.
Cealaltî vampiriþã se uita din ce în ce mai insistent la gâtul meu. La un momentdat ea a încercat sã se napusteascã asupra mea, dar cineva, sãrind de pe bloc, aterizã direct pe cotoroanþã. Acel cineva era Marius.
"-Nu asta ne-a fost înþelegerea" striga ea, ridicându-se de pe jos. " ai zis ca vei veni singura.... ºi cã n-o sã mã dai în gât." Femeia aia plecã la fel de repede cum apãru.
Michelle îmi dãdu în sfârºit drumul ºi puteam respira normal din nou.
"-TU EªTI PROST! " strigã ea cãtre Marius.
"-De ce mã rog aº fi prost, pentru cã v-am salvat?" întrebã el ironic.
"-Ne-ai salvat?! Pe ce planetã te crezi, idiotule?"
"-Da, v-am salvat. Dacã n-aº fi fost eu....." incepu el dar a fosr rapid întrerupt"
"-Dacã n-ai fi fost tu aº fi afltat unde naiba se ascunde Serghey."
Deci de asta se întâlnise cu femeia aia oribilã. Ea ºtia unde este Serghey.
"-Nu înþeleg deloc dorinþa asta sinucigºã a ta pãpuºico."
"-Nu-mi mai spune in viaþa ta pãpuºã. La fel de uºor cum te-am creat pot sã te ºi omor."
Michelle disparu imediat ºi nu am mai apucat sa-i zic nimic.
"-Frate, gagica e dusã rãu."
"-ªi tu eºti un idiot."
"-Dar frate, aia vroia sã sarã pe tine ºi sã....."
Am plecat ºi l-am lãsat sã vorbeascã singur. Nu-mi mai pãsa de nimic. Cel puþin acum stiam ca Michelle e bine ºi cã e mai hotãrâtã ca oricând sã-l gãseascã pe Serghey. Aº vrea sã fiu acum alãturi de ea.

PS:scuzati intarzierea
PS2: scuzati ca e cam scurt
PS3: scuzati ca e o prostie
PS4: la shto' ca n-aveam ce sa sciu
PS5: eu totusi sper sa va placa
PS6: nu e chiar o prostie asa de mare
PS7: cred ca m-am molipsit de la Shery la cate Ps am pus
ultimul PS: daca vedeti vreo greseala nu ezitati sa ma anuntati pentru ca de data asta nam mai stat sa corctez[dar la mine si dupa ce corectam tot erau greseli ] [cred ca acum sunt si mai multe ]