In cautarea unui vampir [+16][complete]

[Alice Swan]

Inselaciune si Respect

Stiam exact ce trebuia sa fac si cum sa ii castig increderea lui Antonio si aveam si timpul la dispozitie.Am mers pana in camera in care ma cazasera nu pentru mult timp pentru a-mi face bagajele.Noaptea aceea trecu repede ziua venind cu repeziciune.Am mers pana la camera Annabellei am batut la usa aranjandu-mi gulerul de la camasa incercand sa par cat mai prezentabil.Aceasta imi deschise imediat usa.Era imbracata cu o rochita de noapte aproape transparenta ce ii desvelea sani mari.Am ramas cateva secunde privind precum un timpit,insa aceasta reusi sa ma readuca la realitate cu o privire.Mi-am dres glasul incercand sa ma adun spunandu-i.
“Annabelle,imi pare rau dar trebuie sa ma despart de tine!”Aceasta ma privi parca impotrivinduse la ceea ce tomai spusesem.
“Sotul tau mi-a cerut sa plec se pare ca nu prea ma place si nu stiu de ce!”M-am aplecat sarutandu-i mana aproape pasional facand-o sa tresara sub sarutul meu.In cateva secunde ma trase de guler in camera acoperindu-ma cu saruturi.
“Anna ce se petrece?”Am intrebat-o in timp ce aceasta imi smulgea nasturii de la bluza.
“Mai intrebi ce se petrece!Te doresc din prima clipa cand ai pasit in acest castel!”Mi-a spus aceste lucruri sarutandu-ma cu pasiune.Nu eram nebun sa refuz o asemenea oferta pana la urma era femeia unuia dintre cei mai puternici vampiri.
In cateva clipe amandoi eram goi in patul lui Antonio saruntandu-ne ca doi maniaci.
“Hei opreste-te!Daca vine Antonio!”Am intebat-o plin de spaima.
“E plecat la vanatoare il preseaza cele 13 zile!”Mi-a spus aceste lucruri facandu-ma sa zambesc deoarce aceasta imi dezvaluise cea mai mare slabiciune.Am facut-o a mea timp de cateva ore hrandindu-ma din a o auzi pe ea tipand de durere si placere.Nu stiu cat am stat in patul acela,insa cand m-am ridicat era zi si desigur momentul sa imi pun in aplicare planul.
Am iesit pe coridor indreptandu-ma spre camera mea in acea secunda Antonio imi iesi in cale.Acesta se innegri cand ma vazu inaintea ochilor.
“Ce mai faci aici?Nu ti-am spus sa pleci!”
“Imi cer scuze voi pleca cat de curand mi-am luat ramas bun de la sotia ta!”In acel moment am facut un semn cu mana deoarece stiam ca Amber era afara si ca putea trage jaluzelele cu puterea mintii si de asemenea putea sa stea si in soare.In urmatoarea secunda lumina ingrozitoare ne cazu pe pielile albe.Antonio cazu pe jos de durere tipand dupa ajutor ,iar eu ca un ticalos ce eram nu aveam nimic deoarece eram protejat de scutul baietilor ce se aflau ascunsi sub protectia lui Amber afara.M-am prefacut ca tip de durere,insa ca sunt destul de puternic incat sa trag jaluzelele.Dupa cateva secunde de chin intunericul isi facu imediat aparitia stingand acel val de tipete ce o trezira pana si pe Annabelle.Aceasta ii tine capul pe genunchi privindu-i mana arsa aproape complet.Acesta inca se zvarcolea de durere.Am mers pana la el cazand in genunchi incercand sa imi intru bine in rolulul de salvator.
“Imi cer scuze Atonio nu am putut face nimic mai mult!”Acesta isi ridica mana strangand-o cu putere pe a mea in semn de respect.
“Multumesc,frate!”Am dat din cap strangandu-l de mana cu putere incercand sa imi controlez zambetul.Totul mergea mai mult decat perfect deoarece intentia mea nu era sa il omor, ci sa ii castig respectul chiar daca asta implica punerea vietii lui in pericol.
Va urma
Imi cer mii de scuze pentru marea mea intarziere,insa am avut nevoie de o pauza si sper sa ma intelegeti.Promit ca voi incerca sa pun continuarile aproape zilnic si desigur va multumesc enorm ca nu ati uitat de aceasta poveste!