Nimic mai mult decat putina liniste..

[Alice Morris]

Ritmurile vii ale melodiei adusera cuierul la viata, iar acesta lua forma unui schelet uman. Isi puse asa'zisele brate pe spatele lui Bell si incepu sa o roteasca prin Camera. Bell era evident speriata, poate mai mult ii era frica sa nu'i cada rochia, iar ceilalti radeau, si se temeau pentru propriile vieti. Cuierul, neavand ochi putea sa ii loveasca destul de usor.
"Sa se opreasca melodia" isi zise Alice in gand. Cuierul ingheta, iar Bell fu eliberata.
-Slava Domnului, zise Bell asevandu'se ametita pe podea. Credeam ca nu se mai termina.
-Dapp, am contribuit si eu putin, sopti Alice la urechea prietenei sale. Aceasta facu ochii mari, si zambi in semn de multumire.
-Asa, acum, al cui e randul? intreba Rose entuziasmata.
-Se pare ca al meu, zise Stefan. O sa aleg provocare, ce poti sa ma pui sa fac?
-Asa deci? spuse Cercetasa amenintatoare. Te provoc...sa stai in pozitia lotus.
-Ce vrei sa'mi rup, zi sincer! zise Stefan sarcastic.
-Fa'o! insista Rose...