Vesnica problema

[Bell Evans]

"-Ok, merg" spuse baiatul, dintr'o data.
Bell si Helena se privira uimite, dar Zoya spuse:
"-Finally!"
Se strecurara toti patru sub pelerina invizibila si deschisera usa salonului. Iesira in hol, dupa care isi indreptara pasii spre domenii. Scarile protestau la atingerea pasilor firavi, ce incercau sa nu faca zgomot.
Ajunsi afara, fura invaluiti de razele blande ale unei dupa-amiezi perfecte.
"-Stiti..ma doare piciorul groaznic" murmura Bell, cu o grimasa.
"-Off, Bellyshor, ce facem noi cu tine" spuse Helena.
"-Nick, du'o in spate!" murmura Zoya. Baiatul o privi ciudat, dupa care se indrepta spre Bell.
"-Nu trebuie sa faci asta!" spuse aceasta, cand se trezi in spatele lui.
"-E ok.." sopti baiatul.
Helena si Zoya incepura sa rada.
"-Ce e asa amuzant??" intreba Nick, sarcastic.
"-Bell stai bine acolo?" intreba Helena, ignorand spusele lui Nick.
"-Sunt ok" sopti cercetasa, usor incomodata.
Curand, soarele disparu iar lumina rosie care cuprindea marginea lumii devenea trandafirie. Deasupra, cerul isi schimba culoarea din azuriu intr'un albastru cenusiu, ca de onix, si linistea nepamanteasca a asfintitului se intintdea pe nesimtite in jurul lor. Valuri de umbra alunecau in pasi de dans prin atmosfera, purtand cu ei mireasma inserarii..