Harry Potter si Sarpele Mistic (+16)

[Munro Kirkner]

Salut! Stiu ca sunt nou pe forum. Sper sa nu ma priviti cu ura ca pe un intrus sau asa mai multe despre mine o sa aflati pe parcurs. O sa postez primul capitol al fanfic-ului meu, daca va place, va dau link-ul blog-ului unde il postez. In speranta ca ne vom intelege bine, sa-i dam drumul .

Harry Potter ºi ªarpele Mistic

Prefata

“It comes a time when you’ll have to choose between what is right and what is easy.”

Anul al cincilea al lui Harry la Hogwarts. Harry primeºte un ºarpe care are Ochiul interior. Hermione e prinsã între Ron ºi Harry, care e prins între ea ºi Ginny, care e prinsã între el ºi Draco Malfoy, care e prins între ea ºi loialitatea faþã de tatãl sãu. Plus: o profeþie, pregãtire pentru Animagus, un Club de Duel, Pensivul lui Snape, kilts, uriaºi, eliberarea spiriduºilor de casã ºi multe altele!

Atenþie! Vã recomand sã aveþi vârsta de minim 16 ani pentru a citi aceastã carte. Situaþii posibile: sex, violenþã, droguri, terorism, asasinate, limbaj obscen si scene erotice.

Spoilers: HPs Piatra Filozofoalã, HPs Camera Secretelor, HPs Prizonierul din Azkaban, HPs Pocalul de Foc.

Disclaimer: Acest fanfic se bazeazã pe situaþiile ºi caracterele create ºi deþinute de JK Rowling. Nu sunt produºi bani din aceastã creaþie si orice violare a drepturilor de autor a fost neintenþionatã.

Bine-nþeles cã mã bucur de orice comentariu, le citesc pe toate ºi dacã am timp raspund la ele. Orice comentariu sau criticã scrisã cu bun simþ va fi cititã ºi eventual discutatã.

Capitolul I

Lucru Manual

Harry Potter si-ar fi dorit sa doarma pana tarziu in acea dimineata. Era deja in a doua saptamana de cand se intorsese pe Aleea Boschetelor, ca sa isi petreaca vara impreuna cu unchiul, matusa si varul lui: Familia Dursley. Harry era probabil cel mai vestit vrajitor din vremea lui, poate doar in afara de Lordul Intunecat care i-a ucis parintii. In loc de un somn lung si linistit, fu trezit dis de dimineata de strigatele facute de catre o echipa de muncitori angajata de matusa lui pentru a redecora gradina. Harry mormai prin somn, isi tranti perna pe cap si incerca sa doarma mai departe. Dar acum incepea din nou sa isi aminteasca evenimentele care s-au petrecut cu putin timp in urma. Fusese martor la intoarcerea Lordului Intunecat, Voldemort. Unul din tovarasii lui din Turnirul Tri-Vrajitor fusese ucis, iar Harry avea destul de des cosmaruri in care revedea moartea lui Cedric Diggory.

Realizand ca orice ar face nu mai poate sa doarma, se ridica din pat si primul lucru pe care il facu fu sa se duca la oglinda. De aceasta data observa ceva schimbat: par facial! Poate pana la sfarsitul vacantei va avea ocazia chiar sa se rada! “Oare in lumea magica exista lame de ras fermecate? Cu care sa nu te tai cand te barbieresti?” se intreba Harry, pufnindu-l rasul cand se gandea la unchiul lui care de mai multe ori pe saptamana venea dis de dimineata la masa cu plasturi si vata pe fata, injurand de mama focului. Cate-odata ii cadeau plasturii in omleta, si el manca mai departe, fara sa observe, fiind afundat in ziar. In astfel de momente o intreba pe Petunia, matusa lui: “Petunia draga, ce ai pus in ouale astea azi dimineata? Au o aroma minunata!”. Harry incerca sa nu se inece cu mancarea in timp ce isi ascundea rasul.

Harry isi spuse singur “Buna dimineata!” si observa o noua schimbare: vocea. Desigur, vocea lui se schimbase pe parcursul anului trecut, dar el fusese atat de afundat in Turneu, incat lasase astfel de maruntisuri la o parte. Incerca sa cante cateva versuri, alese insa o melodie putin cam complicata pentru vocea lui aflata inca in schimbare: „Country roads, take me home to the pla-”, dar vocea lui suna ca o combinatie intre un pitic de gradina pe care s-a asezat un dragon si o pisica care tocmai a primit un sut. Dintr-o data afara se lasa linistea. Dupa ce au trecut doua minute bune, auzi din nou voci:

„Hei, Dick, ce dracu o fi fost aia? Suna de parca era o pasare decapitata.” spuse o voce.

„Nu stiu sigur Trevor, dar am impresia ca a incercat cineva sa cante.” raspunse cel care raspundea la nimele de Dick.

Lucratorii is reluara munca, urland unii la altii si ca un dirijor in fata corului, se auzea matusa lui care critica tot timpul lucrul. Fabrica de burghiuri a lui Vernon Dursley mergea foarte bine iar acesta ii propuse matusii Petunia sa isi redecoreze gradina pentru a impresiona Clubul Peluzelor din care facea parte. Angajase un designer pentru gradina, al carui plan il urmau lucratorii, dar acum petrecea fiecare minut razgandindu-se si disperand-u-i pe bietii muncitori.

Harry isi trase pe el un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti cobora la micul dejun. Se aseza la masa cu un pahar de suc de portocale, o banana si o felie de paine prajita. Dudley fusese ridicat de la nivelul unui grapefruit la masa pentru ca se tinuse mai bine de cat se asteptasera de dieta in timpul anului trecut la scoala. In ochii lui Harry, acesta parea mai mic si chiar un pic musculos. De cand se intorsese de la scoala, Dudley se purtase cu Harry intr-un mod chiar politicos. Desigur, Dudley o dadea inainte cu fata pe care vroia sa o impresioneze in septembrie cand se intorcea la scoala, dar lui Harry ii era interzis sa foloseasca magia in afara scolii, si acesta ar fi fost cam singurul lucru care il putea face pe varul lui sa taca.

Intr-un final, matusa Petunia aparu la micul dejun lasand lucratorii sa munceasca in liniste. Dar linistea de la masa micului dejun nu dura mult, cand o bufnita mare strabatu bucataria si se aseza pe scaunul unchiului Vernon si intinzandu-i piciorul pentru ca acesta sa ia cele doua pergamente. Panicat, Vernon Dursley se ridica de pe scaun si se dadu inapoi, urland: „Harry! Ce dracu vrea?”

Oftand la fobia unchiului Vernon pentru magie, Harry se duse la bufnita, lua cele doua scrisori si strecurand bufnitei niste sunca in acelasi timp. Se uita la pergamente; unul le era adresat matusii si unchiului sau si parea scrisa de catre nasul lui, Sirius Black, iar cealalta parea sa ii fie adresata lui, purtand sigiliul scolii Hogwarts. Bufnita tipa fericita. Indeplinidu-si datoria, si fara sa primeasca instructiuni ca sa astepte un raspuns, bufnita zbura inapoi prin fereastra deschisa. Auzi strigatele uimite ale lucratorilor, si isi dadu seama ca si la venirea bufnitei trebuie sa fi reactionat la fel, dar atunci era prea preocupat ca sa observe.

Ii inmana unchiului sau scrisoarea de la nasul sau, Sirius Black, care era un fugitiv in lumea magica, din cauza ca fostul sau prieten, Peter Pettigrew (servitorul cu mana de argint al lui Voldemort, cunoscut si sub numele de Wormtail) i-a inscenat cu succes propria lui moarte si a unei strazi pline de Incuiati (comunitatea non-magica). De cand le-a spus unchiului si matusii sale ca avea un vrajitor evadat pe post de nas, situatia i se imbunatatise. Unchiul si matusa lui incepura sa il trateze mai bine.

Unchiul sau deschise scrisoarea si citi incepand cu o expresie exasperata (expresia pe care o purta ori de cate ori isi pierdea timpul cu Harry), se schimba in perplexa, trecu la surprinsa si chiar la spaima. Harry inca nu isi deschise scrisoarea de la Hogwarts; se intreba ce ar fi putu sa ii scrie nasul sau ca sa sa il faca pe unchiul Vernon sa reactioneze asa. Unchiul Vernon ii intinse scrisoarea lui Harry, parand prevazator ca sa nu il atinga, de parca Harry ar fi putut sa explodeze la atingere. Harry citi scrisoarea:

Draga Dl. si Dna. Dursley,

Va scriu pentru ca sunt ingrijorat in privinta lui Harry. Mi-as dori sa il am langa mine si sa am eu insumi grija de el, dar dupa cum stiti, statutul meu legal in randul comunitatii magice face acest lucru imposibil; chiar daca reusesc in continuare sa scap de autoritati, calatorind cu cel mai vestit tanar vrajitor in lume m-ar face sa apar putin cam suspect, si nu va ajuta cu nimic la siguranta lui Harry. Directorul de la Hogwarts e de parere ca e cel mai sigur sa stea cu voi in aceasta vara, dar va avertizez sa nu il chinuiti sau sa ii stresati viata, deoarece a avut destule griji in anul scolar trecut.

Harry s-ar putea sa nu va fi spus despre asta, pentru ca e foarte modest, dar el e castigatorul Turnirului Tri-Vrajitor care a fost tinut la scoala lui in acest an pentru prima data dupa peste un secol si e cel mai tanar castigator din toate timpurile. Un alt motiv pentru care nu v-ar fi spus despre asta ar fi nu modestia, ci pentru ca nu vrea sa isi aminteasca ce s-a intamplat la sfarsitul Turnirului, cand a fost transportat intr-un loc unde acelasi vrajitor intunecat care i-a tradat parintii se pregatea sa il reinvie pe Lordul Intunecat care i-a ucis.

Harry a vazut multe lucruri oribile in acea zi, inclusiv cum un camarad de scoala a fost ucis in fata ochilor lui. S-a duelat cu insusi Lordul Voldemort si a scapat cu viata, intorcandu-se cu corpun neinsufletit al colegului sau, pentru ca parintii sai sa il poata jeleasca si sa ii faca o inmormantare ca lumea. A facut mai mult decat multi vrajitori adulti ar fi putut – sau ar fi facut – si m-a facut sa fiu foarte mandu de el, pentru taria si maturitatea lui mentala cat si pentru talentul lui magic. Toate semnele il arata pe Harry intr-o zi ca fiind un vrajitor foarte puternic si formidabil. Va rog sa il tratati cum trebuie – nu va fii in scoala pentru totdeauna.

Voi veni sa il acompaniez pe Harry la cumparaturile pentru scoala cu putin inainte de sfarsitul vacantei de vara si sa il duc la tren pe intai septembrie.

Sirius Black

Unchiul sau il privi cu ochii stransi: „Si mai exact cum te va racunoaste toata lumea ca fiind faimosul Harry Potter?”. Harry isi stranse buzele intr-o linie si si isi ridica parul de pe frunte pentru a dezvalui cicatricea. Vernon isi stranse si el buzele intr-o linie dreapta si mormai „Ah, da.” Se aseza din nou pe scaunul lui, acum ca bufnita nu mai statea pe el si se rasti la harry, „Asa deci! Esti super-vedeta-castigatoare a Turnirului! Tre’ sa crezi ca esti Mana lui Dumnezeu pentru magie!”. Harry ramase surprins; in mod normal unchiul sau evita cuvantul care incepea cu M. Dar atunci, nu ar trebui sa fie surprins ca unchiul sau incerca sa il intele. Se purta de parca nu ar fi citit in scrisoare partea despre modestie si incercarea lui de al uita pe Cedric…

Cedric Diggory fusese celalalt campion de la Hogwarts, Adevaratul Campion Al Hogwarts-ului, proclamau insignele pe care unii din ceilalti studenti le purtau cu un an in urma, insigne care, cand eau apasate, afisau „POTTER PUTE” cu litere verzi care ar fi trebuit sa fie in contrast cu ochii lui (care erau mai mult ca smaraldul). El impreuna cu Diggory au ajuns in ultima runda a Turnirului la egalitate pentru primul loc. Fusese cu atat de putin timp in urma incat harry inca putea sa simta greutatea corpului neinsufletit al lui Cedric, inca putea sa vada privirea fixa de pe fata lui inghetata, ochii albastria pentru totdeauna goi si nevazatori…

Harry se straba la unchiul lui dar nu indrazni sa spuna nimic; inghitea raspunsuri obraznice care ar fi putut sa insemne incuiatul in camera lui pentru intreaga vara cu obiectele sale magice incuiate din nou in nisa de sub scari. Doar pentru ca unchiul sau era plin de el si nu rata ocazia sa il provoace, credea ca toata lumea era la fel. Harry vazu ca Dudley se uita la el cu ceva asemanator cu respect temator.

„Asa deci!” spuse unchiul lui intr-un final, „Sa nu imi stai in drum in vara asta, e tot ce iti cer!” Ii pasa scrisoarea nevestei sale si pleca la munca, gata sa ii iasa aburi pe urechi, de parca s-ar fi hotarat sa urmeze sfatul lui Sirius si isi inghiti cateva cuvinte care ii stateau pe limba. Dudley reusi sa puna mana pe scrisoare de la mama lui, care se duse la fereastra ca sa urle din nou ceva la muncitori.

Harry isi aduse aminte dintr-o data ca tinea in mana o scrisoare pentru el si o deschise, fara sa isi poata opri un zambet pana la urechi cand citi:

Scoala Hogwarts de Farmece si Vrajitorii

Director: Albus Dumbledor

(Ordinul lui Merlin, clasa I, Mare Vrajitor, Seful Vrajustitiei,

Confederatia Internationala a Vrajitorilor, etc.)

Draga Dl. Potter,

Ca sefa a casei tale, sunt fericita sa te anunt ca te-am numit prefect, incepand cu noul semestru care va incepe pe intai septembrie. Este o responsabilitate pe care stiu ca nu o vei trata cu usurinta, dosarul tau vorbeste singur. Vei fi responsabil de ceilalti studenti cand nu sunt prezenti profesorii, se este asteptat de la tine sa respecti toate regulile scolii si indicatiile din aceasta scrisoare. Aceasta este o pozitie de conducere importanta. Nu ne asteptam decat la ce e mai bun de la prefectii nostri. Ambii tai parinti au fost prefecti, si stiu ca ar fi fost mandri de tine.

Ca prefect, vei avea acces la anumite facilitati ale scolii care nu sunt disponibile majoritatii studentilor si deasemenea va trebui sa participi la intalniri cu toti ceilalti prefecti, care vor fi conduse e catre Seful si Sefa de Promotie, care vor fi Roger Davies din Casa Ravenclaw si Alicia Spinnet din propria ta Casa Griffindor.

Felicitari, Harry! Astept cu placere sa iti urez bun venit ca prefect pe intai septembrie.

Toate cele bune a ta sincera,

Minerva McGonagall

Directoare Adjuncta.

Harry se uita la lista cu ceilalti prefecti din anul cinci care era anexata.

Griffindor

Hermione Granger

Harry Potter

Hufflepuff

Hannah Abbot

Ernie MacMillan

Ravenclaw

Mandy Brocklehurst

Evan Davies

Slytherin

Millicent Bulstrode

Draco Malfoy

Malfoy! Harry se stramba; ar fi trebuit sa o stie, totusi. Desigur ca Snape l-ar alege pe Malfoy sa fie prefect! Severus Snape era Maestrul in Potiuni si sef al Casei Slytherin. Era de parere ca Malfoy nu ar putea sa faca nimic gresit; de asemenea credea ca Harry nu putea sa faca nimic bine. Nu era prea surprins de prefectii de la Hufflepuff; o stia pe Hannah si pe Ernie de la orele de Ierbologie, dar nu o cunostea pe Mandy Brocklehurst deloc si tot ce stia despre Evan Davies era ca este fratele lui Roger Davies si de asemenea ca era in echipa de Quidditch a Casei Ravenclaw.

„Sunt prefect,” spuse el simplu matusii si varului sau, incercand sa nu para prea multumit. Matusa lui se stramba.

„Tu! Prefect!”

Harry nu putu sa nu arate ca fusese ranit cand spuse: „Mama si tatal meu au fost prefecti. De fapt, mama si tata au ajuns chiar Sefi de Promotie.”

Matusa lui lua o atitudine severa. „Nu vreau sa aud despre parintii tai. Sau despre-despre-scoala aia a ta,” spuse ea, de parca termenul de scoala nici nu era cuvantul potrivit.

Harry duse scrisoarea sus in camera sa, aducand si niste sunca ciordita pentru Hedwig si intrebandu-se cu cine ar putea sa imparta vestile bune. Se gandi la cel mai bun prieten al lui, Ron Weasley, dar totusi, Ron nu a fost numit perfect, asa ca asta nu ar fi fost tocmai cu tact. A cam uitat partea din scrisoarea lui Sirius care mentiona modestia lui; era doar foarte fericit si vroia sa spuna cuiva care ar fi fost fericit pentru el. Ar fi putut sa ii scrie o scrisoare Hermionei, care vizita Insulele Grecesti impreuna cu parintii ei, dar ea probabil va primi propria ei scrisoare de prefect si va stii totul despre asta, daca nu stia deja. Dupa Grecia, familia Granger vor pleca mai departe sa il viziteze pe Viktor Krum si familia lui in Bulgaria. Ea l-a cunoscut pe Viktor cand el a trebuit sa vina impreuna cu directorul sau de la alta scoala, Durmstrang, sa concureze in Turnirul Tri-Vrajitor. Viktor a fost campionul de la scoala sa si a salvat-o pe Hermione din lacul de pe taramurile scolii in timpul unei probe a Turnirului. Harry ar fi putut sa ii scrie Hermionei o scrisoare, sub pretextul ca o felicita pe ea ca a fost numita prefect.

Apoi ii pica fisa: Hagrid! Scoase niste pergament si o pana si niste cerneala din cufarul dezordonat si se aseza la birou pentru a scrie o nota scurta lui Hagrid si sa ii spuna ca urma sa fie prefect; el stia ca Hagrid nu ar fi crezut ca se da mare sau ca isi da aere, el va fi sincer fericit pentru Harry. Hagrid era unul din cei mai buni prieteni ai lui, un semi-urias care fusese exmatriculat de la Hogwarts in cel de-al treilea an pentru ca fusese presupus ca el ar fi deschis Camera Secretelor (ii fuses inscenat de catre insusi Voldemort, care cu cinci zeci de ani in urma fusese un simplu stundent cu numele de Tom Riddle). Dupa aceea, Hagrid fuses angajat ca pastrator de chei si paznic al vanatului la scoala, unde a ramas inca de atunci. A fost Hagrid cel care a venit sa il ia la Hogwarts inca de cand avea unshpe ani si nu stia ca e vrajitor sau ca parintii lui au fost asasinati de Lordul Intunecat, si nu ai murit intr-un accident de masina, asa cum ii fusese spus de catre matusa si unchiul lui (intr-un ton extrem de nasol, de parca era doar vina lor si ca au meritat-o cu varf si indesat).

Termina nota catre Hagrid si o lega de un picior al lui Hedwig, dandu-i si restul de sunca inainte de a zbura, auzind din nou un strigat din partea gradinarilor alarmati de inca o bufnita care zboara in timpul zilei. Uups, se gandi Harry. Nu ar fi trebuit sa fac aia. Matusa petunia iar o sa faca crize…

Nu era tocmai sigur unde o sa il gaseasca Hedwig pe Hagrid, dar era sigur ca oriunde era il va gasi cu siguranta. Harry stia ca Dumbledore il trimise pe continent intr-o misiune diplomatica care consta in a vorbi cu uriasii si a-i urni impotriva lui Voldemort., acum ca se intorsese. Voldemort conta ca uriasii sa fie de partea lui si Dumbledore stia ca trebuie sa faca ceva sa garanteze loialitatea lor inainte ca Voldemort sa ajunga la ei. Dumbledore era de asemenea ingrijorat de garzile care pazeau Azkaban, inchisoarea vrajitorilor si se temea ca Voldemort va gasi o cale de ai atrage de partea lui. Azkaban era inchisoarea unde nasul lui Harry – Sirius – fusese inchis – fara proces – timp de doisprezece ani, inainte de evadarea lui fara precedent. Dementorii erau ingrozitori si cu ceva timp in urma ii dadeau cosmaruri lui Harry; in al treilea ani, cand invata despre Bongi (care se transformau in ceea ce se temea acea persoana cel mai mult), Bongul lui se transforma intotdeauna intr-un Dementor. A invatat sa il combata conjurand un Patronus. Avea sentimentul ca zilele astea, daca ar fi intalnit un Bong, nu s-ar mai fi transformat intr-un Dementor…

Harry se intreba daca Hagrid a auzit ceva despre mama lui, Fridwulfa, o uriasa cu o reputatie sangeroasa care l-a lasat pe el si pe tatal sau cand Hagrid era inca foarte tanar. Uriasii aveau in general o reputatie foarte proasta si le erau asumate cateva din cele mai nasoale ucideri in masa a Incuiatilor in timpul terorii conduse de Voldemort. Harry spera ca Dumbledore ar putea sa faca intr-adevar alianta cu uriasii, desi el nu era sigur ca trebuie sa fie de aceeasi parte cu asa niste creaturi ucigase. Mai bine decat sa fie de partea lui Voldemort, se gandi.

Dupa ce o expedie pe Hedwig cu scrisoarea catre Hagrid, se uita prin camera, in cautarea unei idei, ce ar putea sa faca, de vreme ce nu dormea tarziu pana la urma. Auzi alte zgomote in gradina si se duse la fereastra sa vada. Lucratorii sapau o groapa destul de mare pentru un bazin artificial. Harry se uita pentru cateva minute, apoi se hotara ca mai bine ar merge afara sa vada mai bine. Privind sapatorii parea o idee mai buna decat sa stea in camera lui dorindu-si sa poata sa fuga si sa urle „Sunt Prefect! Sunt Prefect!” din fundul plamanilor.

Iesi afara pe usa de la bucatarie si gasi un loc unde sa stea fara sa deranjeze si sa priveasca lucratorii cum carau pietre si folosind unelte de masurare, consultand liste si alte planuri. Lucrau deja de cam doua saptamani, dupa cum ziceau unchiul si matusa lui. Gradina deja arata complet transformata in ochii lui Harry. Dupa o vreme, deveni nelinistit si il intreba pe Dick, sefu’, daca au nevoie de inca o pereche de maini. Simti cum Dick ii examineaza bratele slabe. El spuse: „Es’ sigur ca vrei’s lucri? Nu’i chiar ase di usor.”

Harry il asigura ca era pregatit de munca si gata sa mute si sa ridice orice i s-ar fi spus, savurand camaraderia si integrarea in lucru manual cu oameni pe care nu ii cunostea si care il tratau ca pe un copil slabanog si bun de batjocorit, dar care in curand ii oferira un respect surprinzator, dupa ce vazura cu cata dorinta de munca si indarjire isi lua in serios activitatea. Ceilalti fura de asemenea surprinsi de forta lui si de ceea ce era in stare sa faca. „Poate pana la urma am niste muschi”, se gandi Harry, in timp ce care o piatra mare dintr-o parte in cealalta a gradinii.

El lua pranzul impreuna cu muncitorii, dintre care o parte isi dadura jos tricourile in fata soarelui fierbinte, sau se intinsera pe pamant pentru a absorbi caldura soarelui. Harry se hotara sa faca la fel, lasandu-se tachinat de glumele referitoare la orbirea tuturor cu pielea lui palida. Intr-o saptamana, paliditatea lui era deja de domeniu trecutului si lipsa muschilor sai vizibili incepea si ea sa fie de domeniul trecutului, dupa ce munca incepu sa ii modifice corpul.

Dupa o saptamana de munca impreuna cu ceilalti lucratori, ramase surprins de catre un mic sarpe de gradina sasaind pe langa el in timp ce statea intins pe spate la soare dupa pranz. Sarpele ii atrase atentia pentru ca vorbea si el putea sa inteleaga fiecare cuvant pe care il zicea.

Sarpele mormaia: „Gaseste-ti o casa perfecta si urmatorul lucru pe care il vezi e ca e asaltata de tot felul de oameni, tropaieli peste tot si pe deasupra imi si sapa paturile mele preferate din flori…”. Desi stia inca din al doilea an de scoala ca e Reptomit (cineva care intelegea si putea vorbi limba serpilor) nu se gandi prea des la asta. Foarte rar avuse contact cu serpii. Totusi vorbi cu sarpele acum.

„Imi pare rau pentru asta. Ideea matusii mele. Mi-e teama ca s-ar putea sa mai dureze inca cateva saptamani.”

Sarpele se opri din miscarea sa si isi ridica capul si paru – daca se poate ca un sarpe sa faca asta – sa aiba o expresie socata pe fata. „Ce ai zis?”

„Am zis ca a fost ideea matusii mele. Sa iti deranjeze casa in galul asta. Daca vrei, as putea sa te ajut sa iti gasesti o alta gradina unde sa stai.”

„Nu,” zise sarpele, „ce vroiam sa zic e ca nu am mai vorbit niciodata cu un om in propria mea limba. „Am auzit oameni vobind in limba oamenilor inainte. Dar niciodata a mea.”

„Oh,” spuse Harry, sasaind, „Sunt un Reptomit. Merg in al cincilea an la o scoala de vrajitori. Cand eram un bebelus, un vrajitor foarte puternic care era de asemenea Reptomit a incercat sa ma ucida si a esuat si unele din abilitatile lui s-au transferat la mine. Dar nu prea ajung in preajma serpilor, asa ca am tendinta de a uita ca pot.”

„Am auzit de vrajitori, si am auzit legende de vrajitori care puteau sa vorbeasca Limba Serpilor, dar nu am crezut niciodata.”

„Pai e destul de rara. O data am vorbit cu un sarpe boa constructor. Mi-a zis ca nu a mers niciodata in Brazilia. Traia intr-o gradina zoologica, dar l-am eliberat din greseala.”

„Ce e un boa constructor?” intreba ea. Facu o pauza: „Ei se uita la tine.” il informa sarpele dintr-odata. Dupa care se tara intr-un boschet. Harry se uita in sus pentru a vedea intreaga gasca uitandu-se la el de parca a innebunit. Dupa un minut, realiza ca de fapt ei nu au auzit ce vorbea cu sarpele, ei au auzit doar sasaieli. Chiar si pentru urechile lui, cand vorbea Limba Serpilor, suna mai mult a sasait, desi creierul sau transforma aproape instantaneu sunetele sasaite in cuvinte. El putea vorbi Reptomita doar cand era confruntat cu un sarpe. Harry zambi rusinat catre ei.

„Pai.. Tre’ sa vorbesti cu ei in limba lor”, spuse el redicand din umeri. Urma o liniste perplexa, apoi Dick isi lasa capul pe spate intr-un ras nestingherit, care era un semnal pentru ceilalti ca si ei puteau sa rada. Harry rase cu ei. De fapt, el spuse adevarul; vorbea cu sarpele in propria lui limba. Cat lucra in dupa amiaza aceea, trase cu ochiul dupa ea, dar nu o vazu. In fiecare noapte dormea zgomotos, invartindu-se in pat cu muschii durandu-l, dar macar acum avea niste muschi. Si nici pielea nu ii mai era de culoarea pergamentului. Era ferciti ca avea o activitate fizica care sa ii indeparteze gandurile de la Voldemort.

Foarte devreme in dimineata urmatoare, inainte ca cineva sa fie treaz, il dobora in sfarsit tentatie de a ii scrie Hermionei despre faptul ca era Prefect si se pare ca si pe ea o dobora tantatia, caci bufnita ei aparu in dormitorul lui Harry la cinci minute dupa ca hedwig pleca sa ii duca scrisoarea.

Draga Harry,

Felicitari ca esti Prefect! Desigur, am sperat ca eu voi fi unul dintre ei si am avut o presimtire ca dintre toti baietii din anul cinci, vei fi tu.

Harry spera ca nu i-a scris acelasi lucru lui Ron; el era foarte simtitor in privinta comparatiei cu fratii lui mai mari, dintre care doi au fost Prefecti si apoi Sefi de Promotie.

Mama si tata si eu ne distram de minunte pe Insulele Greciei. In cateva saptamani mergem in Bulgaria ca sa vizitam familia lui Viktor. Ei traiesc in Sofia, capitala Bulgariei. Poate ma ajuta Viktor sa imi imbunatatesc tehnica de zbor pe matura. A primit un job de Cautator de rezerva la – ghici ce echipa? The Chudley Cannons! Ron ar trebui sa fie foarte fericit in privinta asta!

Harry avu o puternica presimtire ca Ron va fi exasperat in legatura cu asta; fusese destul de agitat ca Hermione si Viktor Krum au mers impreuna la Bal de Craciunul trecut si abia la sfarsitul anului se hotara in sfarsit sa ii ceara lui Krum un autograf. Krum fusese starul la Cupa Mondiala de Quidditch in timpul verii trecute. Quidditch era un sport vrajitoresc jucat pe maturi si Harry juca pe post de Cautator pentru echipa propriei sale case la scoala. Se uita in jos si termina de citit scrisoarea Hermionei.

Deci, de vreme ce Viktor va lucra in Anglia, ne putem intalni in Hogsmeade in weekendurile cand avem voie sa merge in sat. Tu nu crezi ca vor anula vizitele in Hogsmeade acum ca s-a intors Stii-Tu-Cine, nu-i asa?

Uite o poza cu mine si parintii mei in Parthenon. Urmeaza sa mergem in Corfu. Te rog sa ai grija de tine si spune-i de urgenta lui Dumbledore si lui Sirius daca te doare cicatricea sau orice ar putea indica magie neagra. Mi-e dor de tine.

Dragoste de la Hermione.

Harry se uita la poza pe care ea a inclus-o; era o poza Incuiata, oamenii nu se miscau in ea. Hermione statea impreuna cu parintii ei in fata unui templu grecesc, abii parinti cu bratele in jurul ei, fetita lor cea mica care nu mai era asa de mica. Hermione purta un top alb mulat si o rochita subtira care asorta. Mainile si picioarele ii erau foarte bronzate, apoi el observa ca ea si-a taiat parul; era destul de scurt, acoperindu-i capul intr-un mod liber si totusi mai ordonat decat in mod normal. Frizura ei mai scurta parea se potriveasca perfect cu ondulatiile parului ei, incat aproape ca nu o recunoscuse la inceput. Dar dupa o examinare mai atenta, putu sa spuna cu siguranta ca era ea dupa linia fetei, dupa nas si dupa felul cum zambea ca era ea. Ea purta ochelari intunecati impotriva soarelui arzator din Grecia si parea foarte fericita, bucurandu-se de o excursie in Insulele Greciei impreuna cu ai ei. Harry isi opri respiratia pentru o secunda si se gandi „Sper doar sa fie in siguranta. Daca Voldemort incearca sa ajunga la ea in timp ce calatoreste?

Harry ii mentionase lui Sirius ca era ingrijorat ca Voldemort va incerca sa il oblige sa faca ce vrea el prin Ron si Hermione. Sirius fu de acord ca era un pericol, dar isi lua o atitudine de om-trai-si-om-vedea si promise sa controleze discret pe fiecare in timpul vacantei de vara.

Apoi se uita surprins cum bufnita lui Ron, Pigwidgeon, zbura in camera cu o scrisoare. Bufnita lui Ron era foarte mica si putea fi tinuta in palma unei maini si era foarte entuziasta, dar nu era extraordinar de folositare ca bufnita de posta, pentru ca nu putea sa care nimic cu adevarat mare. Pig falfai entuziasta in jurul camerei timp de un minut, in timp ce Harry incerca sa o prinda si sa ii smulga scrisoarea pe care o expedia. Cand avu in sfarsit scrisoarea in mana, se aseza pe pat sa o citeasca.

Draga harry,

Pai, felicitari ca esti Prefect. Hermione mi-a scris si mi-a spus. Iti vine sa crezi Malfoy a fost ales? Va fi un porc si mai nesuferit decat era inainte – daca asa ceva se poate.

Stiai ca Hermione se duce sa-l viziteze pe Krum? Si ca va juca pentru The Cannons? Eu ma simt ca la inchisoare; noi nu mergem nicaieri niciodata. Calatoria aia de acum cativa ani in Egipt a fost un concurs pe care l-am castigat. Si acum nici macar nu mai avem scuza sa mergem in Romania sau Egipt ca sa ii vizitam pe Bill si pe Charlie, pentru ca isi iau concediu si stau aici pentru un timp. Dumbledore s-a gandit ca nu ar fi o idee rea. Si totusi EA se plimba in jurul Insulelor Greciei si se duce sa viziteze un vrajitor care tocmai a absolvit o scoala unde SE PREDEAZA magia neagra.

Oricum, Sirius a zis ca o sa te ia la sfarsitul verii si o sa te aduca aici cu Autobuzul Salvator. Apoi putem sa mergem de aici la cumparaturi cu Pudra Floo. Tata face rost de masini ale Ministerului ca sa ne duca la tren pe intai septembrie. Nu imi vine sa cred ca tre’ sa stai cu Incuiatii aia pana atunci! Dar Dumbledore zice ca e cel mai bine asa.

Nu am auzit nimic de Hagrid, tu ai auzit? Nu sunt sigur daca vreau ca el sa ii gaseasca pe maica-sa sau pe oricare din ceilalti uriasi. As vrea sa stea in munti si sa nu se implice deloc in razboiul vrajitoresc. Cum e cicatricea ta? Nu te doare, sper. Scrie-mi si spune-mi ce vrei de ziua ta. Nu vedem in august. –

Ron.

Harry puse scrisorile deoparte si puse poza pe noptiera. Ii dadu lui Pigwidgeon ceva de mancare si o expedie inapoi. Era foarte satisfacator cum mergea munca. Harry ar fi putut si chiar fericit sa se apuce de munca asta, daca nu ar fi descoperit niciodata ca e un vrajitor. Incerca sa isi imagineze o viata in care era un Incuiat, complet ignorant vis-a-vis de lumea magica… dar esua. Viata lui era acum atat de diferita de cum era inainte de cea de-a unsprezecea aniversare a sa incat ii parea ca viata in timpul acelor ani cand nu stia era traita de altcineva.

Dupa un mic-dejun rapid, Harry iesi in gradina. Era inca prea devreme, incat nimeni nu aparuse deja si Harry se apuca sa mute bolovani. Dupa vre-o jumatatea de ora, Dick aparu in capatul strazii singur. Harry privi surprins.

„’Neatza, Harry.”

„’Neatza, Dick. Unde’s ceilalti?”

Dick parea de vre-o saizeci de ani, dar Harry ghicea; era la fel de bronzat si musculos cum ar putea fi orice gradinar, cu parul argintiu dat in spate de pe fata si ochii albastri prietenosi. Lui Harry ii amintea din cateodata de Dumbledore cand il vedea. Dick ii puse mana pe obraz si parea gata sa ii dea niste vesti proastea.

„Pai, chestia e ca am primit alt job si e platit dublu pentru a fi terminat rapid. Plus ca matusa ta a – aah, convins oamenii mei sa nu mai lucreze aici.” Se opri si se uita in jur la gradina neterminata. „Dar avem un contract, asa ca eu voi sta aici si voi continua sa lucrez si de cateva ori pe zi o sa trec si pe la oamenii mei ocupati cu celalalt job. Inca mai vrei sa ma ajuti, Harry?”

Harry zambi la el si inclina din cap. „Desigur. Mi-a facut placere.”

Dick ofta si paru sa isi arate varsta adevarata. „Unii au dreptul sa o faca din placere; altii trebuie sa o faca ca sa traiasca.”

Harry rosi, gandindu-se la aurul din contul lui de la Gringitts. Ron era de asemenea foarte simtitor in privinta banilor si era suparat pe Harry ca nu i-a spus ca niste aur de la spiridusi pe care i-l daduse disparuse in ziua urmatoare. Aurul spiridusilor nu era permanent, se pare.

Deci el si Dick se apucara de lucru in gradina, si lucrurile incetinira considerabil. Pe Harry nu il deranja; nu era tocmai incantat de munca in echipa. Dupa ce lucrara doar ei diu pentru cateva zile, i se paru ca intotdeauna a fost asa. Era foarte comfortabil sa lucreze cu Dick; el nu era prea vorbaret. Luasera pranzul impreuna la amiaza, apoi Dick se intinse langa o gramada de pietre si pamant de gradina pentru un pui de somn. Harry isi dadu jos tricoul si se intinse si el pe spate, prajindu-se la soare. Cand veni timpul sa se intoarca la munca, Harry isi puse la loc tricoul pe el si ridica resturile care ramasera de la pranz ca sa le duca inauntru. In timp ce intra pe usa de la bucatarie, el auzi o voce sasaita spunand, „Pietrele vor cadea. Pietrele vor cadea. Pietrele vor cadea…”

Harry se uita in jur, perplex. Era o gramada de pietre intr-un colt al gradinii gata sa fie folosite la bazinul artificial. Harry isi intoarse capul prin gradina, uitandu-se dupa sarpele cu care vorbise inainte. Nu reusi sa il vada. Spunandu-si „Hmmm…” lui insusi, duse gunoiul in bucatarie. Cand iesi afara, Dick se duse langa gramada de pietre ca sa aleaga un puiet cu pamant pe radacini ca sa il planteze langa usa din spate.

Harry era probabil la peste doua zeci de metri cand se intampla; nu ar fi putut sa faca nimic. Gramada se clatina si bolovanii cazura, trantindu-l pe Dick la pamant si acoperindu-i piciorul stang. Harry fugi printre obstacolele care ii stateau in drum ca sa incerce sa ajunga la Dick. Dick zacea pe pamant cu o multime de pietre pe el, transpirata curgandu-i pe fata, aratand de parca ar fi vrut sa urle si se abtinea. Harry ajunse la el, amintindu-si cum isi rupse piciorul in timpul Turnirului. Alta data, ii crescusera la loc toate oasele din brat dupa un meci de Quidditch. Dar el nu avea acces la medicina magica aici, sau macar la magie ca sa isi ajute prietenul sa iasa de sub gramada de pietre. Harry se simti ca si cum ar f fost in transa in timp ce lucra re[ede ca sa dea la o parte pietrele, una cate una de pe sarmanul Dick, care arata palid sub pielea bronzata, muscandu-si buzele si respirand cu greutate. Cu doua saptamani inainte, Harry ar fi avut probleme sa ridice oricare din pietrele pe care acum le azvarlea practic la o parte, fara regrete in privinta aterizarii lor (o parte aterizara pe plante plantate cu grija care vor trebui sa fie inlocuite). In timp ce lucra, el urla matusii si varului sau sa sune la Salvare. Ajunsera in sfarsit cand Harry dadea la o parte ultimele cateva pietre de pe corpul lui Dick.

Harry ii stranse mana lui Dick in timp ce paramedicii ii fixara piciorul si il asezara pe o targa ca sa poata sa il care in ambulanta. El privi ambulanta cum pleca si incerca sa nu se simta responsabil, dar era dificil. Auzise avertismentul si nu facu nimic impotriva; il desconsidera. Era sigur ca a fost vocea unui sarpe pe care o auzise, acelasi sarpe cu care vorbise si inainte. Nici nu baga de seama comentariile matusii sale care se plangea amar de munca care nu fusese dusa la bun-sfarsit si avand accese de furie la vederea plantelor pe care Harry le strivise. Harry se misca usor, ignorand-o la inceput, apoi privind-o in fata fara sa o vada si spunand: „O fac eu”. Ea se uita la el cu ochii ingustati, stransi, ochi care se intrebau ce punea la cale. „Daca ma platiti,” adauga el. Incerca sa se gandeasca la o suma pe care stia ca matusa lui nu poate sa o refuze – nu trebuia sa fie prea avar. „Cinci lire pe zi,” spuse el, ridicandu-se la inaltimea lui intreaga de un metru sapte’s’sase, privind-o in ochi. Era la fel de inalt ca ea acum.

Ea isi stranse ochii si mai mult, cautand smecheria, dar era o suma destul de mica pe care nici macar ea nu putea sa o negocieze. Ea accepta si se intoarse in casa, lasandu-l pe Harry uitandu-se in jur neajutorat, simtindu-se vinovat si singur. Trase cu ochiul repede prin gradina dar nu vazu sarpele si incerca sa cheme usor: „Hai aici sarpe, sarpe…” dar suna a engleza; nu vorbea Reptomita. „Trebuie ca nu e prin preajma,” se gandi el. El lucra restul dupa-amiezii singur, asezand pietrele in colt mai sigur si aprecind pagubele pe care le produse aruncand pietrele in jur cand il descoperea pe Dick.

Colecta cele cinci lire de la matusa sa la sfarsitul zilei, facandu-si un sandwich la cina si intinzandu-se in pat devreme, durandu-l tot corpul. Acum, in fiecare zi, se trezea odata cu soarele, facea dus si se imbraca apoi pleca in gradina sa isi continue munca solitara. La cateva zile dupa ce piciorul lui Dick fusese strivit, Harry se prajea la soare dupa ce luase pranzul cand auzi o voce sasaita in preajma lui.

„Cum e prietenul tau? De ce nu i-ai zis de pietre?”

Harry se uita in jur, apoi vazu sarpele in apropierea picioarelor lui. Ea era lunga cam de doua’s’cinci de centimetri, verde mat, cu ochii stralucitori si pupilele verticale ca ale unei pisici. „O sa fie bine. El o sa fie bine. Eu – nu stiu de ce nu l-am avertizat. Nu mi-am dat seama ca – ca – ”

„Ca serpii au Ochiul Interior?”, sasai ea usor. Harry clatina capul. Cea mai nepreferata materie la scoala era Potiuni, pentru ca nu il suporta pe profesorul Snape. Dar macar simtea ca Potiunile erau folositoare, ca el invata ceva important. Se gandi ca cea mai nefolositoare materie era Previziuni despre Viitor. Profesoara Trelawney parea sa se distreze de minune la fiecare ora petrecand timpul prezicand moartea iminenta a lui Harry. Daca ar fi sa ne luam dupa ea, Harry ar fi trebuit sa moara pana acum de cateva zeci de ori. Harry nu vazu niciodata nimic in Globul de Cristal sau in frunzele de ceai dar parea sa se revanseze la ghicit in stele.

Acum, totusi, Harry era confruntat cu posibilitatea ca sarpele sa spuna adevarul. Si de vreme ce foarte, foarte putini oameni puteau sa inteleaga Limba Serpilor, cine ar fi putut sti ca serpii pot prezice viitorul? Nici macar el nu o crezu; ii paru cat se poate de rau pentru asta.

„Daca ai Ochiul,” ii spuse Harry, „spune-mi: va fi oprit Voldemort?”

„Cine?” sasai sarpele. „Tu nu intelegi. Eu nu pot vedea decat cateva minute in viitor, si doar ceea ce e in imediata mea apropiere. Nu pot prezice lucruri care se petrec la o mare departare. Si nu vad decat o sclipire in viitor; cu cat e sarpele mai mare, cu atat vede mai departe in viitor si la mai mare departare de el.”

Harry avu un gand rapid. „Ai vrea sa mergi cu mine la scoala in septembrie? Este in Nord si e rece, dar as putea – as putea –” Harry se gandi, apoi ii veni o idee. „As putea sa te port in jurul bratului meu ca sa imi absorbi caldura corpului! Ai putea sa fii sarpele meu, pet-ul meu!”

Ea se uita la el. „Ce e un pet? Nu inteleg.”

„Pai,” spuse Harry, „cate-odata oamenii aleg animale de care sa aiba grija si la care le dau nume si le aduc acasa ca sa traiasca cu ele. Animalele astea sunt pet-uri.”

Sarpele sasai la el, „Eu nu sunt un pet. Daca vin cu tine, va fi decizia mea, nu a ta. Ce e un nume?”

„Pai,” spuse Harry din nou, „numele meu e Harry Potter. E – cum te striga lumea…” se bloca el, neputand sa puna conceptul de nume in cuvinte.

„Credeam ca te cheama ‚nenorocit lenes’,” spuse sarpele. Harry realiza ca ea a auzit cum i se adresa matusa lui.

„Nu, nu, aia nu e acelasi lucru cu numele meu. Asta se cheama insulta. E rau-voita. Sa vedem, tu ai prezis viitorul si eu nu te-am crezut asa ca iti voi spune – Cassandra.”

„De ce?”

„Pentru ca in mitologia greceasca exista o Prevazatoare cu numele de Cassandra care era binecuvantata cu abilitatea de a prezice tot despre viitor, dar blestemata ca nimeni sa nu o creada.” Sarpele nu raspunse; el se intreba daca vre-unul din aceste cuvinte avea vre-un inteles pentru ea. „Dar Cassandra e cam lung ca sa fie spus tot timpul, asa ca iti voi spune Sandy pe scurt.”

„Pe scurt ce?”

Harry incepea sa isi piarda rabdarea cu sarpele; doar pentru ca poti vorbi cu serpii, se gandi el, nu inseamna ca poti vorbi intradevar cu ei. „Ca porecla. O porecla e ca o versiune mai scurta a numelui tau.”

„Care e porecla ta?”

„Pai, cred ca e Harry,” spuse el, realizand ca nu se gandise niciodata la asta. Nu isi vazuse niciodata certificatul de nastere. Numele sau adevarat era Harold? Sau Harrison? Sau poate ca tot numele lui era doar Harry. Habar nu avea.

„Dar asta e numele tau.”

„Stiu.” Acum Harry era chiar obosit sa tot explice unui sarpe cuvinte si concepte pe care orice om pur si simplu le stia. El vroia sa se intoarca inapoi la munca. Isi trase din nou tricoul pe el, tremurand; cativa nori intrara in fata soarelui.

„Harry Potter,” spuse sarpele dintr-odata.

„Da, Sandy?” spuse Harry, incercandu-i noul nume.

„Vreau sa iti incerc bratul.”

„Ce?”

„Soarele s-a ascuns. Mi-e frig. Ai spus ca o sa pot sa stau incolacita pe bratul tau. Mi-e foarte frig.”

El o ridica, bucurandu-se de pielea ei fina si o incolaci de doua ori cu grija in jurul bratului sau stang, in partea de sus. Ea isi aranja coada si isi aseza barbia pe ea, eliberand un oftat de usurare. Harry zambi. Ea nu cantarea mai mult de cateva sute de grame; nu era de mirare ca nu poate vedea decat o distanta scurta in viitor, gandi el.

Harry lucra tot restul zilei cu ea incolacita pe bratul sau si conversara destul de des. El incerca sa vorbeasca cat mai simplu si clar cu ea, de parca ar fi fost un pic retardata, dar incerca sa nu fie jignitor. El nu vroia sa o ameteasca cu cuvinte omenesti pe care ea nu le auzise niciodata. Ea parea sa incerce sa vorbeasca simplu cu el, de parca el nu era destul de luminat ca sa inteleaga altfel. Cand el avu probleme sa ridice un bolovan foarte greu – nu unul din cei car cazura pe Dick – ea ii spuse ca a auzit pe ceilalti muncitori spunandu-si intre ei sa ridice si sa impinga cu picioarele.

Harry se uita jos la picioarele lui, care erau cam slabanoage, desi erau macar bronzate acum. „Nu pot,” spuse el. „Nu sunt destul de puternice.”

„Fa-le mai puternice,” spuse ea simplu. Harry se gandi la asta. Da; ar putea sa se apuce de fugit. Asta i-ar face picioarele mai puternice.

Dar el era mult prea epuizat ca sa fuga la sfarsitul zilei; ii trebuia doar cina si somn. Asa ca se decise ca primul lucru dis de dimineata va fi sa fuga, inainte sa inceapa munca in gradina. El se decise de asemenea ce vroia de ziua lui: o carte despre exersarea magiei folosind serpi. El auzise de niste Magie Neagra foarte puternica care putea fi facuta cu serpii; poate erau si cateva chestii care puteau fi facute care nu erau Magie Neagra. Il va intreba pe Sirius despre asta.

El se duse la culcare simtind ca pana la urma nu era o vara chiar asa de nasoala pana la urma. El petrecuse anul trecut devenind mai puternic magic, pentru Turnir, iar acum devenea mai puternic fizic si folosind de asemenea cateva din abilitatile lui speciale. Si daca l-ar fi ajutat sa il combata pe Voldemort, poate ar trebui sa invete niste Magie Neagra; Voldemort nu s-ar astepta la asta, sau la un sarpe al lui…

Harry ridica poza cu Hermione si parintii ei si se uita la ea cand zacea in pat, pregatindu-se sa se culce. „Nu o sa las sa ti se intample nimic,” se gandi el ostil. „Sau lui Ron. Niciodata. Voldemort va trebui sa treaca prin mine si Sandy ca sa ajunga la voi.”


Scuze pentru lipsa editarea mizera a postului, dar ar dura prea mult sa caut tot capitolul ca sa gasesc unde trebuie scris cu <italic>, <bold> sau marimea scrisului.

Sper ca v-a trezit interesul, o varianta mai bine editata o gasiti pe blog aici:
http://sarpelemistic.wordpress.com/capitolul-i/
De asemenea, pe partea dreapta gasiti capitolele I-VI si primele trei sferturi din capitolul VII. Comentare, rating-uri sunt bine venite. O sa incerc sa va tin la curent de fiecare data cand updatez fanfic-ul. Acestea fiind spuse, va urez toate cele bune.
Flavius

le: asta e un capitol relativ scurt, celelalte sunt mai... intensive sa zic asa