Niciodata nu e prea tarziu... [RPG]

[Briana Brighton]

O dupa-amiaza linistita de vara, in Camera de Zi a Cercetasilor.Toropiti de caldura, majoritatea elevilor se retrasesera in dormitoare, iar cei mai studiosi stateau ingropati printre carti, la biblioteca.Briana rasfoia pergamentele de la Aritmantie, bucurandu-se de liniste.'Off... cat de plictisitor, as vrea sa fiu acasa!' se gandi aceasta in timp ce isi cauta niste notite mai vechi.'Unde le-am pus?Frate...' spuse de aceasta data cu voce tare, oricum nimeni nu era prin preajma pentru a o auzi.In urmatoarele minute zeci de pergamente zburara prin camera, dar notitele acelea pareau de negasit.Briana cauta intr-un alt dosar, sperand ca de data aceasta sa le gaseasca, insa, dupa ce examinase fiecare pagina, ajunse la sfarsitul dosarului si privi mirata ultimul pergament.
"O, doamne!Un afis cu SPAS!" striga ea si instantaneu zmulse pergamentul si il citi.In acest timp zeci de imagini i se succedau prin minte: spiridusii care primisera hainele lor, petrecerea de Craciun, intrunirile lor, incercarile de a scapa de clubul inamic ce dorea sa manance acele biete fiinte... Cat timp trecuse de atunci! Cum de putuse sa lase praful sa se aseze peste aceasta cauza nobila?! O lacrima calda i se scurse pe obraz, iar Bree o lasa sa cada, impregnandu-se in tesatura covorului.

Nu! Nu putea sa lase lucrurile asa; trecuse mult timp, dar inca mai putea lupta pentru spiridusi, nu era totul pierdut.'As putea sa reincep sa pun afise prin toata scoala, sa adun noi membrii; trebuie sa caut insignele si tiparele pentru hainute, trebuie sa ii regasesc pe vechii membrii!' isi zise increzatoare si se ridica, strangandu-si in graba pergamentele de la Aritmantie si aruncandu-le in rucsac.Putea sa se ocupe mai tarziu de materia ei preferata, nimeni nu o sa se supere daca nu gaseste ea notitele alea blestemate.

Intr-o clipa iesi din camera de zi, lovindu-se de un Cercetas cu un teanc de carti in mana, care tocmai dorea sa intre.Il ajuta grabita sa isi adune cartile imprastiate pe jos, iar apoi ii arunca afisul pe care il gasise in dosar.
"Ia asta!Citeste-l si vino la sediu daca doresti!" ii striga Bree in timp ce se indeparta privindu-i chipul mirat al baiatului.Se indoia ca va veni, dar totusi ii striga, sperand ca il va auzi:
"Monstratio! Acesta e vraja ca sa afli adresa sediului."
Apoi se intoarse si incepu sa alerge pe coridor de parca cineva ar fi asteptat-o la sediu.Era absurd, dar simtea ca trebuie sa ajunga cat mai curand acolo.

In mai putin de 10 minute ajunse in fata usii, desi se afla intr-o alta aripa a scolii si trebuise sa se opreasca pentru cateva minute pentru a discuta cu profesorul de Aritmantie, care parea extrem de fericit cand ii inmana ultima lucrare, care primise calificativul maxim.
Tematoare, apasa incet pe clanta si intra.Nu isi putu stapani un tipat cand zari ca in incaperea care in urma cu un an erau bancute vopsite, asezate in semicerc, se mai aflau doar 2 scaune si o masa veche de lemn, decojita de vreme. Atarnat de peretele estic, un afis imens cu un spiridus imbracat in haine ponosite era sfasiat pe jumatate.Nimic nu mai era la fel, si de parca n-ar fi fost de ajuns socul avut, Bree auzi in spatele ei o voce de fata:
"Stiu cum te simti... Trist, nu?"