Blestemul lui Slytherin...

[Munro Kirkner]

OOC: poftim

Cei trei insistara ca scoala ar trebui sa ia toti copii magici in primire, indiferent daca au parinti magici, insa Slytherin declara ca toti Incuiatii si copii lor nu erau de incredere si nici nu aveau incredere in comunitatea magica, astfel incat era mult mai sigur sa ii tina in afara scolii Hogwarts. Ceilalti se opusera vehement; la urma urmei, fiecare dintre ei s-a casatorit cu un Incuiat. Doar Slytherin a fost tradat de unul.
Scoala reveni la admis copii magici indiferent de provenienta, insa Slytherin stia ca nu mai putea tolera acest lucru pentru mult timp, astfel incat intr-un final pleca. Legenda spune ca ar fi mers in Franta, dar nimeni nu stie sigur, iar aceasta e alta poveste – pentru alta data...
Zece ani mai tarziu, o femeie misterioasa isi acompanie fiul la scoala dupa ce acesta primise o scrisoare invitandu-l sa studieze la Hogwarts. Ea ramase in castel pentru ceremonia de sortare, si vazu ca acesta a devenit un Gryffindor. Godric observa figura singuratica, acoperita cu o gluga stand in spatele salii, si o ruga pe nevasta sa sa mearga la ea si sa ii ofere un loc la masa lor. Cand nevasta lui ajunse la femeie, aceasta isi dadu jos gluga si descoperi faptul ca ea era sora ei geamana – blestemata de Slytherin. Cele doua surori se imbratisara de fericire, pentru ca nevasta lui Godric nu credea ca o sa isi mai vada geamana vreodata.
„Blestemul a fost ridicat!” spuse ea sorei sale foarte incantata. Insa sora ei clatina din cap.
„Nu. Inca sunt blestemata, si copii mei la fel. Insa blestemul nu e ceea ce ati crezut voi ca e. Salazar nu m-a schimbat intr-o foca, ci intr-o sirena. Nu am incetat vreodata sa am o minte umana, chiar si cand inotam in oceanul rece si fugeam de balene si rechini, sau de sulitele oamenilor.
„Insa din cand in cand, am simtit nevoia sa imi dau jos pielea de sirena si sa imi intind picioarele pe plaja, sa merg ca o femeie din nou, iar intr-un astfel de moment, cand eram gata sa dau nastere fiului meu, un barbat care se pricepe la astfel de lucruri mi-a gasit pielea si a luat-o, si facand acest lucru, mi-a luat sufletul si eu am devenit sclava lui.
„In fine – ceea ce el nu a realizat a fost faptul ca el devenise de fapt sclavul meu. O sirena poate sa faca barbatii sa faca lucruri pe care o femeie normala nu poate. Aveam o putere asupra lui pe care nu o banuise niciodata. Am puterea sa fac aproape orice, cu exceptia de a-mi da pielea si libertatea inapoi.
„Asa ca, ne-am casatorit. Si putin dupa, fiul meu s-a nascut, fiul lui Godric Gryffindor. Acolo sta, in scoala tatalui sau, unde ar trebui sa fie si acum ca am adus inapoi ce am furat, il dau in grija tatalui sau si imi retrag drepturile asupra lui. Am o fiica care imi poarta blestemul si ea il va da copiilor ei de asemenea. Trebuie sa ma intorc la ea. Spune-i fiului meu ca il iubesc, dar acum e randul tatalui sau....”
Si spunand acestea, ea pleca. Sora ei nu putu sa o convinga sa stea. Ea se uita la nepotul ei, care arata la fel ca fiul pe care l-ar fi putut avea cu Gryffindor. Ei erau fericiti; aveau trei fiice sanatoase. Dar ea cunostea barbatii, iar acestia erau cateodata ridicoli in dorinta lor de a avea fii. Asa – barbatul ei avea acum unul.
Ea se intoarse la sotul ei si ii spuse ca era fiul sau care a venit in sfarsit la scoala, iar el planse de bucurie, apoi de tristete, cand nevasta lui ii spuse despre viata sorei ei ca Sirena tinuta prizoniera de catre barbatul ei. Ei crescura baiatul, tinandu-l la ei chiar si in timpul vacantelor, iar fiu unui alt Fondator, Rowena Ravenclaw, era cel mai bun prieten al sau.
Dupa ce termina scoala, el si prietenul sau calatorira in nord, ca sa isi vada mama, de care ii era dor. Nu o mai vazuse de cand incepuse scoala la Hogwarts. Ii trimisese o scrisoare cu o bufnita, iar ea scrisese inapoi cu directii. Cand el si prietenul sau ajunsera, fiului Rowenei Ravenclaw ii cazu imediat cu tronc sora de mama a tanarului Gryffindor. Ea se indragosti de asemenea de el, si n fu nevoita sa devina sclava, pentru ca ea ii dadu pielea de Sirena de bunavoie, asta insemnand ca putea de asemenea sa plece cand vroia. Cand o Sirena isi da pielea de bunavoie, din dragoste, ea nu e posedata.
Tanarul Gryffindor se bucura de vizita facuta mamei si sorei sale; el isi folosi propria piele pentru a inota in mare cu sora lui, necunoscand libertatea de a sari in valurile salbatice ale oceanului, doar lacul pasnic de la scoala. El stia, de asemenea, ca spre deosebire de copii sorei sale, ai lui nu vor fi Sirene, pentru ca doar fiicele din familie vor duce blestemul mai departe din generatie in generatie. El il lasa pe prietenul sau si pe sora sa se casatoreasca si sa traiasca impreuna, insa inainte sa plece, el sparse ascunzatoarea tatalui sau vitreg si fura inapoi pielea mamei sale, eliberand-o. El inota alaturi de ea pana la insula Britaniei, in timp ce sora si prietenul sau cel mai bun le facura cu mana de pe mal, gata sa inceapa o viata noua impreuna.
Copii lor erau, desigur, magici, avand un vrajitor drept tata. Cand copii lor fura destul de mari, ei fura trimisi la Hogwarts, iar partea ciudata in aceasta familie e faptul ca, in toate generatiile urmatoare, toti baiatii fura sortati in Ravenclaw, insa toate fetele devenira Slytherins, si erau cunoscute pentru inteligenta si vointa lor feminina. In fiecare generatie, a fost cel putin o fata, astfel incat mostenirea fu data mai departe iar si iar si iar ....
Blestemul lui Slytherin inca traieste.

Ea isi intoarse fata din umbra, iar elevii din Marea Sala se holbara la ea. Abia acum observara ochii ei enormi si intunecati, aproape fara alb in ei, ca ai unui animal. Ca ai unui caine. Ca ai lui Colt. Sau ai unei foci.
Ramasera fara cuvinte, dar continuara sa se holbeze la ea, cu gaturile paralizate. Intr-un final, ea se uita la mainile ei si spuse, „Nu v-ati intrebat niciodata in legatura cu manusile mele?”
Cineva din sala spuse, „De multe ori.” Restul elevilor aveau o expresie pe fata ca si cum s-ar intreba unde vrea sa ajunga cu asta. Intr-un final cineva intreba. „De ce – de ce le porti?”
Cineva intreba intr-un final, iar Mariah isi scoase incet manusile, cu degetele lungi si subtiri in lumina tortelor. Apoi isi ridica mainile, cu palmele spre elevi si isi desparti incet degetele, cu lumina tortelor stralucind prin panzele subtiri, transparente, de amfibie legand fiecare deget de vecinul sau.

OOC: end. comments, RP questions & co welcome