Klavdia Belikov

[Klavdia Belikov]

Dragã jurnalule,

Îþi scriu din tren. Sunt în ultimul vagon. Pajiºtile ºi în general toate peisajele sunt mirifice.
Am reuºit pentru un scurt timp sã uit de Mikael. Mama mi-a zis în drum spre garã cã a trecut prea mult timp ca sã mai plâng ca-n prima zi de la moartea lui. Dar i-am spus cã acum, cã merg la Hogwarts, voi fi înconjuratã de strãini. ªi mi-e teamã. ªtiu cât de mult ºi-ar fi dorit ºi Mikael sã meargã. Mereu mi-a spus cã a vrut sã aibã o baghetã magicã din lemn de stejar cu pãr de unicorn.

Greenie e în cãlduri, îþi vine sã crezi? Deja avea chef sã se dea la alþi pisoi de pe peronul 9 ºi 3/4. Tare mi-e teamã cã pânã la Crãciun mã trezesc cu 3 pui de pisoiaºi. Ahh, so gross!

Tata mi-a zis sã încerc sã nu arunc în aer vreo salã de clasã. I-am zis cã singurul lucru pe care îl voi arunca în aer va fi sala de poþiuni, când voi prepara prima mea poþiune. Grozav, nu?

Trebuie sã închei. Aproape am ajuns la Hogwarts. Mi-e atât de teamã, sunt emoþionatã ºi vreau sã plâng de fericire.