Rãtãcind

[Klavdia Belikov]

Iar mã pierdusem prin castel. Era a zecea oarã pe ziua de azi. Acum unde m-am bãgat?
Am oftat ºi am deschis o uºã înaltã, masivã. Nu era nimeni înãuntru. De fapt, nu era absolut nimic înãuntru. M-am apropiat de ceva care semãna cu o pânzã pusã peste altceva... Ca ºi cum cineva ascundea ceva aici.
"Dacã tot am ajuns aici, meritã sã vãd ce e dupã cearºaful ãsta" mi-am zis.

Am dezvelit ceva ce pãrea sã fie o oglindã.
"Chiar aveam nevoie de una aºa de... mare."
M-am privit câteva secunde fãrã sã mã miºc. Am clipit o datã ºi lângã mine, lângã umãrul meu stâng, stãtea...
"MIKAEL?!" am strigat fãrã sã vreau.
Mi-am acoperit gura cu palmele. Dar era prea târziu. Strigãtul va trezi pe cineva odatã ºi-odatã. Dar Mikael era chiar acolo.
Mi-a fãcut cu mâna. Am ridicat ºi eu mâna ºoptind:
"Ce faci... aici?"
Nu a rãspuns. Mi-am luat ochii de la oglindã în momentul în care cineva a deschis uºa.