Scriind. Plângând. Dorind

[Klavdia Belikov]

Am urcat pânã în hambar, pentru a le trimite pãrinþilor, la Moscova, o scrisoare. Speram sã fie mândri de mine - încã nu aruncasem în aer nicio toaletã ºi nici nu otrãvisãm vreun ºobolan.
Am zâmbit unei bufniþe pestriþe care pãrea interesatã sã facã un drum la Moscova.
"Vei trimite scrisoarea asta, da?" am întrebat-o fãcându-i cu ochiul.

Scrisesem doar câteva rânduri, destul de neimportante.

Dragã mamã ºi tatã,

Am ajuns cu bine la Hogwarts - nu am ajutat la deraierea Express-ului, nici nu am bãgat vreun elev cu capul în toaleta vagonului. Toate bune ºi frumoase! Am ajuns seara la castel. Mamã, e super tare castelu'! Deja am fost la ore, mi-am fãcut niºte prieteni ºi am fost la bibliotecã... pentru a citi niºte cãrþi. Mamã, trebuia sã îmi spui mai demult cât de marfã e locul ãsta! Pe bune, chiar ºi terenul de Vâjthaþ e genial!
Am vãzut o cupã micã în Camera Trofeelor cu numele bunicii pe ea. Ceea ce m-a lãsat uimitã. Bunica era vrãjitoare bunã?
În fine. Broscuþele de ciocolatã sunt cele mai bune! Deja am colecþionat niºte cartonaºe!

Mamã, tatã, scrieþi-mi curând!
Vã iubesc,
Klavi

P.S.: Mamã, trimite-mi scrisoarea prin bufniþa ta, Eyed. Mamã - nu îi aranja penele decât o datã!

Nu îi precizasem cã citisem la bibliotecã despre Devoratori. Nu avea rost.
Se auzi un sunet exact în clipa în care bufniþa pestriþã îºi luã zborul cu scrisoarea mea.