Lucruri ciudate

[Klavdia Belikov]

Bobocii nu sunt niciodatã simpatizaþi de veteranii ºcolii – adicã namilele din anul VII. Pãream atât de insignifiantã pe lângã ei – eu ºi alte câteva eleve din anul I. Am decis sã mã plimb prin curtea Castelului, în timp ce savuram liniºtea dinaintea furtunii.
„Belikov, unde þi-e mâþu’?” strigã un bãiat în spatele meu.
„În camera mea, bineînþeles” am spus iritatã ºi m-am întors cãtre el. „Ce treabã ai cu Greenie?”
„Hmm, poate ar trebui sã mai verifici o datã” spuse bãiatul.
Purta uniforma Viperinilor. Bineînþeles, ce altã Casã ar fi atât de enervantã?

Am fugit în camerã ºi am cãutat sub pat, în cuºca lui Greenie. Nu era.
„Greenie...?”
Nu avea cum sã scape. Cuºca era închisã, iar Greenie nu era prea puternic.
„Viperinii...”
Am fugit înapoi în curte ºi m-am dus la bãiatul care râdea cu grupul lui de rataþi graºi. L-am ameninþat cu bagheta.
„Spune-mi unde e Greenie!” i-am zis accentuând fiecare cuvânt. „Unde e?”
„Of, of, bietul Greenie. Sper cã n-a cãzut într-un canal, nu-i aºa? Apropo, mã numesc Jason Malfoy” râse ironic bãiatul.
„Idiotule” am þipat ºi aproape cã i-am bãgat bagheta în gât.
Am încercat sã mã controlez. Nu voiam sã fac o scenã de nervi. Cu atât mai puþin sã plâng ca proasta.
„Dacã nu îmi spui unde e Greenie, jur cã imediat ce învãþ Crucio, tu vei fi primul meu cobai.” am spus printre dinþi.

Bãiatul pãru sã se dea mai în spate.
„Mase”, zise acesta, „dã-i pãduchiosul pãduchioasei.”
Am rãmas uimitã de lipsa lui de bun-simþ. Pãcat. Era destul de simpatic. Avea pãrul negru, ochii verzi ºi era palid. Cred cã era în anul V, pentru cã mai devreme zicea ceva de OWLs. Patetic. Normal cã se lua de cei mici. Laºul...
Tipul gras cãruia îi porunci Jason îmi aduse pisica imediat.
„Dacã vã mai atingeþi de ea...”
„Ne spui la director? Haha, tata are pile! Niciodatã nu o sã se ia directorul de mine. Acum dispari, pitico.”
Aº fi vrut sã îi dau o palmã. Jason se îndepãrtã cu grupul lui doar pentru a necãji alþi boboci. Nu era corect...
„Nu-i aºa cã nu-i corect, Greenie?” mi-am întrebat animalul.

Am oftat ºi m-am îndreptat cãtre Camera de zi a Astropufilor, þinându-l pe Greenie în braþe. Deodatã, ceva mi-a atras atenþia. Câteva pene de bufniþã erau pe jos ºi pãreau cã erau puse în aºa fel încât sã ducã undeva. Culmea – ducea la Astropufi.
„Ce s-a întâmplat cu penele?”
„Cineva mi-a blestemat bufniþa” se vãita un elev. „A început sã se comporte ca o nebunã! ªi-a rupt penele, îþi vine sã crezi?! Asta de când a atins-o un vrãjitor în Hogsmeade.”
„ªi mie mi-a furat Jason Malfoy pisica... pânã la urmã mi-a dat-o înapoi. Liniºteºte-te, se pare cã astãzi toþi sunt puºi pe distrus.”
„Care Jason Malfoy?” întrebã elevul.
„Cel din anul V. De la Viperini”
„Nu existã niciun Jason Malfoy la Viperini.” se mirã elevul. „ªi crede-mã, cunosc toatã ºcoala!”

Asta m-a pus pe gânduri. Îmi dovedea cã aveam dreptate. Cineva se transforma în oameni – Încuiaþi sau Vrãjitori – ca sã facã rãu. Devoratori? Un nou vrãjitor puternic ºi întunecat? Rãmâne de vãzut.
Am coborât în Sala Mare. Aveam nevoie sã discut cu cineva.