Post Mortem

[Helena Daphne Rose]

Nu e nimic Dess , te intelegem
Si nu , nu cred ca [,] capitolul e aiurea Cat despre titlu , imi place
Si ai scris cu diacritice. Super

Mã aºteptam sã existe numai o tãcere apãsãtoare,însã mã înºelasem amarnic.
Iarãºi apãruse brusc senzaþia aceea,de parcã cineva m-ar fi sãltat de la pãmânt.ªi apoi veni miºcarea aceea de rotaþie ºi vaga impresie cã mergeam.
ªoapte difuze îmi înconjurau singurãtatea.
Am tuºit puþin rãguºitã.Mã simþeam stupid de vulnerabilã,probabil fãrã niciun motiv plauzibil.Am încercat sã respir adânc,însã aerul pãrea îndesat,insuficient.Începeam sã mã sufoc.
Pleoapele mele au fluturat în întuneric.
Mã scufundam în aceeaºi genune nesfârºitã,acoperitã cu umbre.Trupul meu,sângele meu,nevãzute,însã palpabile,în abisul ca de onix.
Ascultam bãtãile inimii mele,ce se îndreptau cãtre infinit.Cãtre deznodãmântul tuturor lucrurilor.
Am pipãit cu vârful degetelor particulele fine de aer ºi am simþit cum îmi intrã în palmã o suprafaþã netedã,durã,urmatã de una mai moale.În dreapta,deasupra mea ºi în stânga.
Înconjuratã.Blocatã.Incapabilã sã mã miºc.
Unde naiba mã aflam?
Pierdutã pentru totdeauna înainte de rãsãritul soarelui rãsãritul soarelui…
ªoapte,ºoapte ºi cuvinte rostite aiurea,briza inconfundabilã a nopþii,agitaþie,panicã purã.Dulce sacrificiu,inima ta rãsuflând în sufletul meu,toþi caii cãzuþi ai regelui…
Deliram,prinsã în mrejele nebuniei mele mizerabile.

Ai descris exact ca si cum cineva ar fii ingropat de viu (pai asta ai si facut , I'm so stupid...o.o) Like it

Bine ai venit la înmormântarea ta…

Yep , welcome to your burial

Bântuitã,fugind cu disperare de un suflet fãrã chip…dându-mi ultima mea suflare.
Rãtãcitã fãrã voie în abisul morþii.
Sângele îmi pulsa în mod dureros în tâmple,împiedicându-mã sã gândesc limpede.Respiram din ce în ce mai greu pe mãsurã ce toate deveneau clare,agonizant de clare…

Imi place in mod special prima propozitie. "Fugind cu disperare de un suflet fara chip" Ti-am mai spus vreodata ca ai sa te faci o scriitoare celebra?

”-Nu,în sufletul meu e un sfârºit de toamnã.”
“-Suntem în august,pentru numele Lui Dumnezeu.”
“-E sfârºitul meu,atunci.Fiindcã eu nu sunt completã fãrã el.Rãsãritul fãrã soare,apusul fãrã noapte…lipsesc pãrþi din mine.Mã simt de parcã aº fi îngropatã de vie.”

Mda , ca la 1900 toamna. (Ignore me..) Ingropata de vie

Cuvintele veneau cu forþã din strãfundurile mele,dar nu ieºeau de pe buzele strâns încleºtate.Întreg trupul meu,toatã fiinþa mea vulnerabilã,era în stare de ºoc.
O zguduiturã bruscã mã anunþã cã sicriul ajunsese pe fundul gropii.Capãtul cãlãtoriei mele.

Vai , ador cum ai descris Superb...

Plângeam cu suspine întretãiate,vulnerabilã,înfrântã în cele din urmã.Moartea venea sã revendice în cele din urmã sufletul damnat…
Lãsaþi-mã sa ies..Bulgãrii de pãmânt cãdeau în continuare.Necontenit,sunetul mã fãcea sã mã crispez si sã implor fãrã rost.
Prea pierdutã pentru a fi salvatã…Acesta era finalul,sfârºitul iluziilor mele pãtate cu sânge.Dacã mã aflam în sicriu însemna într-adevãr cã am murit.
Pentru todeauna…damnatã…
Nu,nu putea fi adevãrat.Bãtãile inimii mele se înteþeau,sunetul lor îmi bubuia în urechi.Rãsuflam din greu,încercând sã mã regãsesc pe mine însãmi.
Nu am reuºit.

No comm... Sorry ca tot dau quote , insa chiar iubesc capitolul asta!

S-a terminat?Nu am câºtigat,ci am pierdut în cel mai dizgraþios mod.

Cateodata trebuie sa inveti sa pierzi gratios

Frumoasã reuniune de familie.Probabil cã eram singura care nu-l cunoºtea deloc,iar asta m-a fãcut sã mã simt puþin jenatã.

Lol A fost la inmormantarea unui unchi pe care nu-l cunostea Interesant

A,ºi cireaºa de pe tort,Cassie a descoperit cã îi lipsesc câteva bijuterii,inclusiv o broºã placatã cu Lapis Lazuli ºi un lãnþiºor din aur alb încã din seara aceea.

Cireasa de pe tort As vrea si eu un lantisor de argint(nu-mi place aurul ) cu piatra Lapis Lazuli 8->

Dar de ce raþiunea îmi spunea cu totul altceva?De ce..ah,la naiba,de ce totul era atât de încurcat?

Just like me... Insa mie imi spune mai mult instinctul

Asa..pffiu #:-s Sorry ca am dat un comm asa lung...iti iubesc ficul (si pe celelalte , desigur ) Ah da , si nu e o dragoste profitoare
La cat mai multe capitole lungi