Scriind. Plângând. Dorind

[Isabella River]

Fata ii intoarse zambetul Kennyei. Isi amintea foarte bine de ea, de discutiile lor intamplatoare de pe coridor, dar se indoia ca Viperina isi mai aducea aminte de ea. Ofta scurt parandu-i rau.
Isi cauta pentru o clipa cuvintele apoi ii raspunse:

''- Sunt destul de bine. Tocmai imi revenisera dorul si amintirile asa ca.. iata-ma aici.'' si arata scrisoarea zambind trist. ''La Castel totul e cam la fel. Nimic nou..'' apoi ridica din umeri ca o scuza ca nu avea cum sa-i dea vesti noi.

Se indrepta spre una dintre stinghiile pe care erau asezate bufnitele si sopti:
''- Luna.. Vino aici, Luna.''
O bufnita alba cobori de pe a treia stinghie si se aseza pe bratul intins al fetei. Aceasta ii lega scrisoarea de piciorusul drept si o mangaie putin inainte sa-i dea drumul pe fereastra.

Statu cateva minute si privi cum pasarea se indeparteaza, devenind din ce in ce mai mica, pana cand privirea ei, care o cauta disperata pe cer, n-o mai vazu.
''- Stii.. ne lipsesti mult, Kennya.'' zise Isabella zambindu-i nostalgic. Kennya fusese una dintre foarte putinele persoane de la Viperini cu care se intelesese chiar foarte bine. Dar Viperina era asa cu toata lumea. Uneori, Cercetasa se intreba de ce fusese sortata la acea Casa..