Cine-a pus carciuma-n drum ala nu e om nebun

[Kennya Allen]

Euforie. Da, asta era cuvantul pe care il simtea Kennya. Simtea in adancul ei ca avea sa fie o zi speciala. De ce? Habar n-avea. Se imbraca repede si o lua la fuga pe scari. Din cand in cand schimba replici cu persoanele aproapiate ei si zambea oricarui trecator pe holurile deja aglomerate. Nu era de mirare ca le primea inapoi, avand in vedere ca tot Castelul era gata sa ia cu asalt micul sat Hogsmeade dupa o saptamana grea de scoala. Nu vazu nici un prieten apropiat cand iesi din perimetrul scolii ceea ce o intrista cateva secunde. Nu avea nici un plan pentru azi, asa ca era gata sa intampine neprevazutul.

O lua cu pasi mici catre sat, privind la lumea din jurul ei. Era cu gandul in alta parte si avea tendinta sa darame oamenii din fata ei. Deodata vazu pe cineva facandu-i cu mana si se uita curioasa. SOC! Era tocmai Raizen. Fata nu-l vazuse de atata timp incat ramasese pironita locului cu gura intre-deschisa. Isi scutura putin capul si o lua la fuga. Nu se uita la privirea de pe fata lui Raizen. Nu vroia sa stie procentul de nebunie pe care l-au avut actiunile ei acum cateva secunde. Se pare ca azi neprevazutul avea un procentaj al surprizei destul de mare.

Intra intr-un magazin ce nu isi avea locul printre celelalte si se intrepta cu voiosie spre rafturile pline cu sticle. Vanzatorul se uita dubios la ea in timp ce cotrobaia printre marfuri. Dupa cateva secunde bune, se intorsese la casa cu niste vodka Polar si doua sticle de vin, Tamaioasa Romaneasca si Murfatlar. Nu stia daca erau bune de ceva, dar se risca. Ii pusese o intrebare vanzatorului daca era de pe plaiurile lui Dracula, simtind un raspuns rece si o lua la fuga spre locul unde il vazu pe Raizen.

"Sper ca ai bani la tine! Chestiile astea costa o groaza." zise viperina vizibil amuzata.