Gustarea de la miezul nopþii.

[Ashlyn Meester]

- Pai, atunci, sper sa iti revii.
- Mersi! a raspuns Klavdia timid, luad o bucata de placinta.
- Ashlyn, nu spuneai si tu ca ai trecut de curand printr-o trauma?intreba Luna.
O priveam socata. Cum putea sa fie atat de cruda sa-mi aminteasca de Alec. Gura mi se deschise, apoi am inchis-o linistita si am incercat sa-mi revin. Am zambit.
Luna isi daduse seama ce facuse, pe moment nu realiza ce spuse.
- Aaa,scuze. Imi pare rau ! M-a luat gura pe dinainte ! spuse Luna cu regret in voce.
- Nu-i nimic ! a raspuns zambind, amintindu-si de Alec.
- Despre ce e vorba? intreba Klavdia, stiind ca pe Ashlyn o deranjeaza acest lucru, la fel ca si pe Klavdia, e destul de greu sa treci peste traume.
- Pai, am avut un bun prieten de la gradinita, l-am iubit mult timp, si a murit intr-un accident de masina. Il chema Alec. Era perfect impreuna ... L-am vazut in Oglinda lui Erised in primul an de scoala, si am avut o cadere de nervi. Inca nu mi-am revenit.
- Ohh, Ashlyn. Imi pare rau ! raspunse astropufa trista.
- Mersi, Klavdia. Dar tu ce ai patit ?