Dor de voi, fetelor !:(

[Mylene Lycoris OddCat]

împãturind în patru scrisoarea adresatã niciunuia, încruntatã fiind imperceptibil, am privit fugitiv mãnunchiurile ascuþite de brazi bogaþi în numãr ce înconjurau castelul, în timp ce mã strecuram pe uºa turnului bufniþelor, cu buzele curbate într-un rânjet batjocoritor, fãrã sã ºtiu de ce nu-l puteam ºterge de pe faþã. dând din faþa mea duzina de bufniþe ce se îngrãmãdeau pe diferite stinghii de lemn ce acopereau apreape întreaga încãpere, am închis uºa cu un pocnet scurt, izbindu-mã de mirosul de animal, de hârtie ºi cernealã. cãptuºitã cu un strat gros de chestii uscate, podeaua era aproape acoperitã în întregime de pãtura urât mirositoare, iar geamurile fãrã sticlã se iveau ici-colo, dintr-un loc în altul. pocnind din degete în mod mecanic, o bufniþã negricioasã sãri de pe o stinghie pe alta, depozitându-se apoi pe braþul meu, privindu-mã cu ochi mari, bulbucaþi, de chihlimbar. legãnându-mã în mod incoerent, am reuºit dupã douã-trei încercãri sã leg hârtia cu o bucatã de piele de piciorul bufniþei, care-ºi luã zborul imediat dupã ce ciuguli delicatesa pe care i-o adusesem. fâlfâind din aer de vreo câteva ori, se aventurã pe fereastrã, înspre nicãieri. abia atunci am observat o altã fiinþã complexã, bipedã, ce mã privea, aºa cã rânjetul mi se lãrgi, pare-mi-se devenind prietenos, în timp ce am ºuierat, ”bunã dimineaþa, domniºoarã - nu m-am aºteptat sã întâlnesc altã formã de viaþã complexã pe aici ºi mi se pare cã felul acesta de a vorbi e stupid, însã, pentru cã vreau, o sã-l continui.” era absurd sã mã explic, devenind brusc tãcutã ºi privind pe fereastrã, pãrând vag interesantã de silueta neagrã conturatã pe cerul de vatã. în mintea mea, o schiþã a bãtãliei absurditãþilor începea sã se creeze de una singurã, amestecându-se cu diferitele vârtejuri de stupiditate ce se aflau în preajma acesteia. o durere surdã în ceafã mã fãcu sã revin rapid la realitate, recitând înjurãturile mele preferate pe un ton ascuþit, în timp ce bufniþa ce se postase pe capul meu îºi înfingea ghearele mai adânc în chestia goalã pe care stãtea. enervatã ºi sãtulã de egoismul raþelor zburãtoare, am alungat pasãrea ºi am aruncat-o pe fereastrã. speram sã cadã în gol ºi sã se zdrobeascã de pãmânt, dar apoi mi-am dat seama cã avea aripi, adicã putea zbura... eram ºi încã sunt absurdã...chestia asta e absurdã... m-am trezit strigând la mine însãmi cu voce tare, ”eºti absurdã. eºti. absurdã. rãu.”


NOTES!? aberez, aberez, lalaaaa. WORDCOUNT!? many f'n words. LOCATION!? coridoarele ºcolii. OUTFIT!? uniform. BANNER CREDS!? of caution 2.0, and the thread design too, credit to caution 2.0