Gustarea de la miezul nopþii.

[Klavdia Belikov]

Tot vacarmul ãsta mã înnebunea. Se fãcuse 12 ºi un sfert, mâine aveam cursuri dificile - Poþiuni, Studii despre Încuiaþi, Farmece ºi Apãrare contra magiei negre, iar Luna tot nu voia sã spunã odatã de avea de spus.
Pe de-o parte voiam sã aflu, dar pe de altã parte pãstrarea unui secret al unui profesor era destul de dificil. Dacã afla cã ºtim ceva rãu despre el?
ªi dacã nu o sã ne þinem gura? ªi dacã, mai rãu, la Occlumantie o sã vadã cã Luna ne-a zis ceva? Ohh, nu sunã prea bine.
În orice moment, cineva putea sã deshidã uºa ºi sã ne vadã. Riscam mult.

"Uite ce-i, dacã nu ne spui odatã ce-i cu toate astea, eu mã duc la culcare" am zis hotãrâtã, iar cele douã fete întoarserã privirile cãtre mine.