Alice Morris

[Alice Morris]

Draga jurnalule,
[img]<span style="color:#f00">[Trebuie sa fiti <a href="/profile.forum?mode=register&/register?redirect=%2Ft2750p30-alice-morris">inscris si <a href="/login.forum?/login?redirect=%2Ft2750p30-alice-morris">conectat pentru a vedea acest link]</span>

Nu stiu ce e in neregula cu mine.
Simt nevoia continua sa tastez m'am obisnuit sa stau mult in fata calculatorului si sa postez mesaje, sa vorbesc pe mess, iar acum, cand nu mai stau atat de mult timp in fata calculatorului simt nevoia sa tastez
Azi noapte am scris pe telefon, in ciorne, vreo doua mesaje pe care le'am copiat azi in telefon si i'am trimis Sandrei un mail.
Ar trebui sa scriu la ficuri, dar nu prea am chef, la NMA nu pot sa scriu daca nu e Manu sa scrie si ea, iar la Peripetii incepe sa'mi piara cheful, dar ma ambitionez sa duc actiunea pana la capat.
Oare scriu mai greu la Peripetii din cauza ca e capitolul 13 caruia nici nu i'am gasit un titlu ciudat
Am citit cateva posturi mai vechi de la jurnal, si nu imi vine sa cred cat m'am schimbat. Acum vad lumea cu alti ochi. Am invatat multe lucruri despre ce inseamna iubirea, si e mult mai profunda decat m'am asteptat. Daca ce am simtit eu nu a fost iubire pentru el, dar a fost totusi un sentiment destul de profund la inceput, atunci inseamna ca iubirea e de 1000 de ori ma profunda si mai...diferita...nu gasesc un cuvant acum. Ma consideram destul de matura inainte, ei bine, acum cred ca m'am maturizat si mai mult. Vorba aia, ce nu te omoara te face mai puternic, deci poate am devenit si mai puternica, dar nu ma simt deloc puternica. Am reusit sa las totul in urma, si pentru o perioada am fost fericita, puteam sa strig sus si tare ca sunt fericita, pentru prima oara in viata, pentru ca pana acum nu am acordat importanta acestui sentiment. M'am gandit prea mult ca ceilalti si nu am stat sa vad daca sunt eu fericita. Asta pana acum.
Si ce s'a intamplat cu fericirea mea? Au fost de ajuns cateva cuvinte ca sa ma traga inapoi in trecut, si sa imi aminteasca de tot ce a fost. Si nu ma simt deloc puternica. Am citit sau am vazut la televizor, cine stie unde, ca nu esti puternic can lasi totul in urma, cand nu versi nicio lacrima, nu, atunci esti o stana de piatra, ci ca esti puternic cand iesi cu capul sus dupa orice situatei, dupa ce o rezolvi, dupa ce spui tot ce ai pe suflet. Dar de ce e atat de greu? Pentru mine cel putin? Sunt curioasa ce parere are Sandra despre toate astea, cand o sa'mi raspunda la mail.
Am zis ca vreau sa tastez, si acum nu ma mai pot opri

Xoxo, Alice