O seara placuta

[Jenny Spring]

„ Sha la la...itsuka kito, boku wa te ni surunda...” fredonam incet singurele versuri pe care le stiam dintr-o melodie japoneza. Desi originile mele sunt japoneze, uneori mi se pare grea aceasta limba. Nu stiu decat 2 sau 3 cuvinte. In schimb le francais... Le francais c’est formidable!
„Poc-poc-poc” se auzeau pasii mei de la picioarele care se plimbau pe coridor.
Desi era seara aveam chef de o plimbare, de ceva relaxant. In ultima vreme a fost o perioada suficient de stresanta cat sa am nevoie de putina distractie si relaxare. Impreuna nu prea merge asa ca le utilizam separat.
„Scaart!”
„ Hmm? Ah, o usa..”
Dau sa plec si atunci observ inscriptionat pe usa, cu litere argintii „ Camera Necesitatii”
„ Nu am mai fost de mult. Poate ma ajuta sa ma relaxez”
De parca ar fi citit gandurile inauntrul camerei am vazut perne multe, canapele si fotolii mari, o biblioteca mare cu carti. De asemenea o masuta mare si joasa era in centru cu mii de cesti si un ibric de ceai. Niste farfurii fursecuri de toate felurile stateau imprastiate in jurul ibricului.
„Chiar vroiam sa beau ceva ceai. Si de prajiturele aveam chef.”
Ma descalt de sandale si intru in incapere. Inauntru domnea un aer placut de vanilie.
Ma indrept spre biblioteca si aleg o carte la intamplare.
„ Peripetiile lui Moe Kuzu” era titlul acelei carti. Sper ca e dublata in engleza, caci cred ca e o carte japoneza.
„ Oau, Camera asta stie de tot ce avem nevoie!” zambesc si ma asez pe o perna in timp ce mancam fursecuri si beam ceai.
”Koko ni aru no wa kimi ga ima made eranda michi no...” incep eu fredonarea altei melodii. Nu stiam multe cantece in japoneze si nu stiam nici multe versuri dar mergea.
„Kotae tachi yo hora jinshin mo te susumeba ii...”
Deodata ma opresc din fredonat. Mi se pare ca aud niste pasi.
„ Poate doar mi se pare. Sper sa mi se para. Nu prea mi-ar placea sa ma auda cineva cantand in japoneza. Nu am deloc voce..”
Insa ma inselasem. Am privit usa care se deschidea apoi am zambit.
- Bine ai venit! salut eu. Ia loc aici. Vrei ceai si fursecuri? Zambesc eu binevoitoare.