Ganduri

[Raizen Isildur]

„IO-S FERNANDO IDOLU LA FEMEI AICEA WÃÃ, SE ȘTIEEEE !!!” urlã Raizen cât îl țineau plãmânii. Spera cã minunata camera a necesitãții era izolatã fonic, cãci altfel urletele lor s-ar auzi la 100 de mii de kilometrii distanțã.
„Wã, Isa.”
„Zâi !”
„No uite, yo <hâc> aflași de ceva <hâc> plantã ce o <hâc>” încercã Raizen sã spunã, însã nu terminã. Pe fața lui se afișã un zâmbet larg și ridicã mâna dreaptã ducând-o la gurã. Avea un fel de tigarã din care trase. Ochii i se înroșirã brusc și începu și zise:
„Ah doamne, bunã-i mãtrãguna asta ! SÃNÃTATE ȘI VIRTUTATE, S-AVEM BANI S-AVEM CE..”
„Bea !” zise Isa râzând.
„Fuma wã.. cã asta facem acum” zise Raizen indignat întinzând țigarea de mãtrãgunã cãtre Isabella. „Ia stați puțin.. da de ce aveți <hâc> toți ziare în loc de fețe ? <hâc> ”