Bonjour Beauxbutons!

[Jenny Spring]

V-ati dat seama despre ce vorbesc, asa-i? Bineinteles, despre renumita scoala franceza " Beaxbutons". Am locuit in Franta in copilarie asa ca stiu franceza (zic eu) destul de bine.
Probabil va intrebati cam, cu ce ocazie miraculoasa am ajuns in acest minunat "palais" (Tr: palat)
Simplu ca buna-ziua. O excursie de 3 saptamani cu cativa elevi mai buni la invatatura, si care, bineinteles, stiau franceza. Eu sunt destul de buna la scoala si, (cum am mentionat mai sus) la aceasta limba "redoutable" (tr: formidabila)
Astfel, tam-tam, au inceput pregatirile. O valiza cu haine, alta mai mica cu restul lucrurilor necesare, printre care si carti ( si vreo 2 dictionare, ca in caz de urgenta, poate am mai uitat ceva).
Ziua ce-a mare a sosit. Aglomeratie la peronul 9 si 3/4. De! ce sa-i faci? Nerabdatori, elevii au format un sir indian de cate doi si au intrat in tren ocupand compartimentele.
M-am asezat si eu intr-un compartiment abia asteptand sa revad o parte din draga mea Franta. Chiar daca eu locuisem la Paris si scoala era la Cannes. Nu prea conta.
Peste cateva ore am ajuns la gara din Franta. Acolo ne asteptau cateva trasuri elegante pentru fete, iar baietii au fost dusi cu niste cai puternici(bineinteles, ambele grupe s-au bucurat enorm )
Privelistea era superb. Asa imi aminteam eu Franta. Un apus de soare(caci se facea seara) superb, prins din unghiul acela, parea ca trage tot albastrul cu el lasand negrul noptii sa ne cuprinda. Aceasi pictura mirifica.
Curand am ajuns la Beauxbutons. O doamna foarte inalta ( si foarte slaba ) ne intampina cu un zambet fals la intrarea in scoala.
- Bonjour, mes enfants. Je m’apelle madame Olympe. (trad: Buna, copii. Ma numesc dn-a Olympe)
- Bonjour, madame Olympe. (Buna ziua, dn-a Olympe)
- S’il vous plait suivez-moi (Trad: Va rog sa ma urmati)
Am urmat-o prin aproape toata scoala. Era grozava insa era cam ca Hogwarts-ul numai ca era mult mai elegant. Coridoarele erau foarte bine luminate si curatate. Aproape totul stralucea. Geamurile erau mosaic-uri superbe in mii de culori, care de care mai frumoase. Usile erau din lemn frumos, curatat. Mii de picturi superbe cu vrajitori francezi renumiti (care, ca la Hogwarts, vorbeau si se miscau)
- C’est le madame Douprie, ne prezenta ea al 13-lea tablou de pe al 2lea coridor. Acesta invatisa o doamna frumoasa, slaba(Dar nu ca madame Olympe, ea era potrivit de slaba) Parea foarte binevoitoare si binedispusa.
- Bonjour, mes enfants! ne saluta ea respectuos.
- Bonjour, madame Douprie!
- Merci, merci beaucoup! Les enfants sont tres respectueux, ii spuse ea lui Madame Olympe.
- Qui...spuse ea cu o urma de scarba in glas.
„ Dei nu prea ii place de noi”[i/]
Intr-un sfarsit am ajuns si in dormitorul fetelor.
Am intrat si in camera mea, pe care urma sa o impart cu o fata. Desigur, nu ma deranja asta. In plus dormitorul era superb. Foarte bine aerisit, vesel colorat, bine mobilat, totul parea un vis!
Mi-a m pus bagajele la capatul patului si m-am trantit pe acesta.
[i] ”Oooh, e si foarte pufos” exclam eu cu incantare.
Dupa vreo 5 minute incepeam sa ma simt deja „ca acasa” insa putin cam singura.
„ Oare cine e noua mea colega?” Intreb eu nerebdatoare, neluandu-mi insa, privirile de la usa. Speram sa fie cineva...cineva anume, care e ca mine. Speram sa intre mai repede pe usa si sa spuna: „Am sosiiit!”. Doar am auzit ca si ea a venit in excursie.
Tic-tac, tic-tac...secundele treceau, la fel ca si minutele.