La ºuetã cu o fantomã

[Klavdia Belikov]

Peeves era o fantomã. La fel ºi Myrtle. Dar diferenþa era cã Peeves era un spirit rãutãcios ºi abia aºtepta sã o sperie pe Myrtle ºi mai tare. Planul lui era bun: Myrtle va plânge aºa tare cã probabil se va cãra mai repede din Castel. Ceea ce nu ºtiam Peeves era cã Myrtle va fi protejatã de acum încolo. Iar eu voi avea grijã de asta.

ªirul gândurilor mi-a fost întrerupt de Ashlyn care apãru ºi ea ºi, cu curiozitatea unei mâþe - ahh, iar îmi amintesc de Doamna Norris! - m-a întrebat dacã este adevãratã bãtaia dintre mine ºi Sophie... sau mai bine zis, dacã e adevãrat cã Sophie mi-a dat un pumn grozav în umãr.

Mda, am recunoscut cu jumãtate de gurã. O pasã proastã de-a Sophiei.

Cum a aflat? Credeam cã a rãmas un secret. Nu mã mira cã Myrtle ºtia, doar era fantomã ºi putea afla uºor de la spiriduºi ºi celelalte spirite. Dar Ashlyn? Ashlyn cum de aflase? Ceva mã fãcea sã cred cã Sophie i se plânsese, dar speram sã nu fie aºa. Stabilisem doar: rãmâne secret. În fine, pierderea ei, doar ea mã bãtuse.

Un zâmbet care semãna mai mult cu o strâmbãtura îmi apãruse pe faþã. Am respirat adânc ºi mi-am întors privirea cãtre Ashlyn.

ªi totuºi, de unde ai aflat?

!!!OOC: dacã se poate, nu mai faceþi powerplay la personajul meu. Altfel nu mai am ce povesti :]]