La ºuetã cu o fantomã

[Mylene Lycoris OddCat]

• “PEEVES!” am tunat eu, trecând ca o vijelie prin faþa uºii Bãii lui Myrtle, holbându-mã, nervoasã, la Peeves, ce tocmai îmi aruncase, idiotul, o cãlimarã în cap ºi ºi niºte baloane cu apã, aºa cã acum eram ca ieºitã din apã albastrã, mirosind a clor ºi pergament vechi. “O Sà FII ªI MAI MORT CÂND PUN MÂNA PE TINE!” am continuat sã urlu eu, tremurând de furie ºi arãtându-i pumnul fantomei nenorocite, care începu sã râdã ºi sã facã tumbe prin aer, dispãrând prin perete cel mai apropiat, în neantul marmurei ºi pietrei erodate, gri. M-am rezemat de uºã, gâfâind ºi încã încercând sã opresc valul de furie ce-mi fãcea creierul s-o ia pe arãturã, când am cãzut pe spate, uºa deschizându-se brusc ºi fãcându-mã sã mã lovesc cu putere de podea, fix într-o baltã, împroºcând totul împrejur cu apã ºi cernealã. Bagheta îmi zburã cât colo, lovindu-se de o oglindã din multele care strãjuiau chiuvetele aºezate în mijlocul bãii, în timp ce eu mã zvârcoleam prin apã, înjurând.
  
  Reuºind sã mã ridic în picioare, m-am împleticit pânã la chiuvetã ºi mi-am recuperat bagheta, observând în treacãt un ºarpe de metal pe robinet, în timp ce mã întorceam cãtre uºã, cu dinþii dezgoliþi într-un mârâit ce se vroia feroce, deºi semãna cu un scheunat de câine rãnit. Cu bagheta în mânã, care îmi zvâcni cãtre uºã, pentru ca aceasta sã se închidã, m-am întors cãtre oglindã ºi m-am strâmbat la mine, cum aveam faþa parþial acoperitã cu lichid albãstrui ºi cu picãturi de apã ce-mi cãdeau din pãrul încurcat - am oftat ºi am icnit când Peeves îmi suflã în ceafã, chicotind sumbru. “Peeves. Eºti. Mort.” m-am rãstit eu ºi am dat sã-l apuc de guler, dar mâna îmi trecu prin el ºi am simþit cum îngheþ imediat în timp ce cad din nou pe podea, clipind, surprinsã. M-am rostogolit pe spate ºi am oftat, fiindcã uitasem cã Peeves era o fantomã. Adicã nu era viu. Adicã nu era fãcut din carne.
  
  Acesta îºi scoase limba cãtre mine, îmi aruncã o altã cãlimarã în cap ºi zburã din baie, lãsându-mã sã mã holbez urât dupã el, în timp ce, cu coada ochiului, am observat câteva fete, ºi, deºi nu ºtiam dacã mã privesc pe mine sau fac altceva, le-am întors spatele ºi am dat sã deschid robinetul cu ºarpele, însã acesta nu se clinti. Þuguindu-mi buzele într-un mod dezaprobator, am deschis robinetul de alãturi, care, în mod ciudat, merse la perfecþie, umplând chiuveta în câteva secunde. Mi-am bãgat mâinile în apa aproape îngheþatã, luând-o în cãuºurile palmelor ºi stropindu-mã cu ea pe faþã, apoi ºtergându-mã cu un petic al robei ce pãrea, la prima vedere, uscat. Fãrã sã stau sã-mi mai aºtern privirile pe monstruozitatea din oglindã, strâmbându-mã, m-am rotit la trei sute ºaizeci de grade ºi am tresãrit puternic când le-am vãzut din nou pe fete, fiindcã uitasem de ele în cele câteva zeci de secunde în care-mi udasem faþa.
  
  “Ce?”
  
  Nu le vedeam reacþiile, dar nici feþele, deoarece o miºcare bruscã îmi atrãsese atenþia - la timp, m-am ferit, auzind un zgomot de porþelan spart în spatele meu, în timp ce-l priveam din nou pe Peeves, rânjindu-i în modul cel mai fermecãtor, parcã spunându-i cã a ratat ºi cã este unul. Am chicotit în mod absurd ºi am fãcut feþe-feþe când am vãzut o pisicã foarte cunoscutã privindu-mã cu ochii-i rubinii ºi cu urechile acoperite cu blanã dungatã îndreptate cãtre mine. O mieunãturã puternicã rãsunã din pieptul Doamnei Norris, care pãrea un leu în miniaturã, un leu care fusese torturat ºi era ºi bãut - am zbughit-o într-o cabinã, ignorând bocãniturile lui Filch ºi încercând sã stau cât mai nemiºcatã, uitând cu totul de fetele lãsate de izbeliºte prin baie.
  
  
  
  ooc, vã rog sã nu spuneþi ce zic eu sau ce fac eu... nu-mi place. nu e greu sã nu faceþi powerplay. thank you.