Momente de nesiguranta

[Veronique A. Dupont]

Ronnie se plimba fara niciun fel de grija pe Aleea Nocturn. Unei persoane normale i-ar fi fost frica sa se plimbe de una singura intr-unul dintre cele mai periculoase locuri. Ei, insa, nu-i pasa, era singura pe sine deoarece de curand invatase toate blestemele de neiertat. Defapt, nici n-avea de gand sa le foloseasca. Motivul real pentru care se plimba pe acea alee era dorinta de-a fi atacata. Pur si simplu dorea sa se termine cu toate.
'- Nu ma plang ca sunt neinteleasa dupa modelul tipic adolescentin, ci doar ca atunci cand vorbesc nimeni n-asculta' se gandi ea
Mersese o gramada pan atunci, asa ca se decisese ca era cazul sa faca o pauza. Se aseza pe bordura inalta si rece.
'- Am incercat de mii de ori sa le spun cum ma simt, dar toti au senzatia ca n-am motive intemeiate de a fi trista.' continua ea sa reflecteze
In acest timp, o silueta imbracata in roba neagra se aseza langa ea.
"- Stiu cum te simti" spuse silueta, iar Ronnie recunoscu instant vocea.