Harry Potter si Sarpele Mistic (+16)

[Munro Kirkner]

(Vezi capitolele cu pana la 2 luni mai devreme pe http://sarpelemistic.wordpress.com .)

[strike](Update1: in seara asta pun ultima parte a capitolului VII)[/strike]
Update2: Capitolul VII complet: aici


Capitolul II


Fitness

In dimineata urmatoare, Harry se trezi si mai devreme decat de obicei si se imbraca in pantaloni scurti, un maieu si tenisi. El bau doua pahare de apa inainte sa plece, dar nu manca nimic inca. La inceput se simti bine, picioarele lui lovind trotuarul cand depasea casa dupa casa, gradinile mirosind a iarba proaspata si uda. Dupa cateva sute de metri, era deja varza de oboseala, nefiind obisnuit cu noul antrenament. El continua, pana ajunse la parcul care era cam la o jumatate de mila departare de casa, cand se intoarse si alerga mai incet inapoi acasa, simtind ca in fiecare moment inima ar putea sa ii explodeze.

El ajunse intr-un final acasa pe Aleea Boschetelor, cu transpiratia curgandu-i pe fata si cu picioarele tremurandu-i la fiecare pas, de parca abia atunci invata sa mearga. Se tara sus pe scari pana la baie pentru un dus, prabusindu-se intr-un colt al dusului in timp ce apa calda ii biciua pielea.

In saptamana urmatoare, nu reusi sa faca prea mult in gradina; alergatul din fiecare dimineata il epuiza si el se simtea de parca sa tara in restul zilei. Sambata, matusa si unchiul sau se plansera de cat de incet mergea lucrul in gradina si Harry nu ii gasi vinovati pentru asta; el simtea ca daca munca ar fi mers si mai incet, ar da inapoi.

„Scuze,” spuse el la cina, tinandu-si cu greu capul sa nu ii cada in farfurie. „Am incercat sa imi imbunatatesc rezistenta alergand dimineatile. Abia am inceput, asa ca nu am reusit inca. Dar o sa lucrez si in weekend, nici o grija…”

Fu speriat de lumina venind din ochii matusii sale. „Asta ai facut? Alergat!” El aproape ca vedea rotitele invartindu-se in capul ei. „In cazul asta, mai ai un job – neplatit, tin sa adaug. Vei fi antrenorul lui Dudley!”

Dudley ridica capul din farfuria lui in care erau fructe si paine neagra; restul aveau friptura de porc, cartofi si fasole. Harry si Dudley se uitara unul la altul, la fel de ingroziti.

„Dar mama –”

„Dar matusa Petunia –”

„Dar nimic!” declara matusa lui. „De maine incepeti!”

Harry si Dudley se strambara, uitandu-se cu ciuda unul la altul. Tensiunea dintre ei doi mai scazuse de cand se intorsese Harry, dar asta nu insemna ca vroiau intr-adevar sa faca lucruri impreuna, in special sa fuga in fiecare dimineata. Harry isi imbunatatea intr-adevar rezistenta in fiecare dimineata. In acea zi alergase pana la parc si inapoi de doua ori, tinand un pas relativ egal tot timpul si simtindu-se mai in forma la inceputul zilei de munca in acea zis decat varza de oboseala. Incepea sa functioneze. Descoperi intr-un show de asemenea exercitiile de incalzire inainte si dupa alergatura si acum nu mai avea febra musculara cum avea dupa a treia zi de fuga.

In dimineata urmatoare, el ciocani la usa lui Dudley dupa ce se imbraca. Nu se auzi nici un raspuns. Harry apasa clanta si intra.

Dudley era inca in pat, dormind. Harry se uita prin camera; camera lui Dudley era un vis pentru orice pusti de cin’spe ani. Avea doua televizoare si un video-recorder, un sistem audio beton-beton, un calculator cu in ecran de doua’s’unu de inci si cam o suta de jocuri pentru calcultor. Avea fiecare CD pe care si-l dorea, orice video pe care si-l dorea (unele, observa Harry, erau foarte picante) si nu era nici o carte in raza lui de vedere. Se uita prin dulapul lui Dudley pentru niste toale pe care ar putea sa le poarte la fuga si gasi niste adidasi si sosete. Apoi il scutura pe Dudley cu brutalitate.

„Trezeste-te, bai! Ma-ta vrea sa alergam, asa ca mergem la alergat!” Harry nu isi pierdu niciodata timpul fiind politicos cu Dudley, asa cum era cu matusa si unchiul lui; aia era pentru propria conservare. Dudley se rostogoli pe o parte si isi deschise ochii, parand alarmat. Apoi ii inchise la loc si isi tranti o parna pe cap.

„Dispari! Mars! Asta e un cosmar!”

Harry ridica perna de pe fata lui si dadu la o parte patura. El isi intinse fata la cativa centimetri de a lui Dudley si incerca sa sune ca un sergent pe care il vazuse odata intr-un film american de razboi.

„Ridica-te in [cenzurat] mea! Tu mergi la alergat!”

Dudley incerca sa il loveasca, dar Harry era prea rapid; sari in camera, alergand usor pe loc langa usa.

„Daca vrei sa ma bati tre’ sa ma prinzi intai!”

Dudley mormai si imbraca hainele pe care Harry le pregatise pentru el si isi lega adidasii. Cand Harry se intoarse si alerga pe usa afara si cobora scarile, simtind cum se cutremura intreaga scara cand Dudley il urma furios. Harry deschise usa din fata si sprinta pe aleea din fata. Dudley urma dupa ce tranti usa.

Dupa ce trecu de cateva case, Harry realiza ca nu mai auzea o pereche de pasi in urma sa. Se intoarse, alergand in loc ca sa ramana incalzit, si vazu ca Dudley statea in fata casei urmatoare dupa “Number Four”, cu capul in vecinatatea genunchilor, respirand din greu si curgandu-i transpiratiile.

Harry alerga inapoi la Dudley, apoi incepu sa faca exercitii, asteptand in liniste. Dupa cateva minute, Dudley se ridica si Harry aproba din cap, continuand sa alerge pe loc.

“Asa deci,” ii spuse lui Dudley. “Pregatit sa continuam?” Dudley inclina incruntat, fara sa mai incerce sa il cafteasca pe Harry, dar parand gata sa faca orice putea varul lui cel slabanog sa faca. Si probabil, se gandi Harry, calculand sansele lui cu Julia in septembrie…

Harry incetini putin, cu toate ca inca facea runde in jurul lui Dudley, alergand langa el pentru inca o jumatate de casa pana cand devenea frustrat de viteza lui, isi lua avant, pentru ca putin dupa sa se intoarca langa Dudley la loc. Cand au ajuns in sfarsit la parc, Dudley vroia sa se tranteasca pe iarba, dar Harry nu il lasa.

“Gimnastica acum,” ii spuse. “Ar fi trebuit sa o facem inainte sa plecam, dar merge si acum. Altfel faci febra musculara.” Ii facu o demonstratie lui Dudley care incerca toate exercitiile supus, chiar si sa isi atinga varfurile picioarelor (nu era nici pe departe). Harry aproba din cap, surprins ca ca incerca sa faca la fel de bine ca si el. El nu s-ar fi gandit ca Dudley ar fi putut sa faca macar jumatate din ce facea el, si mai ales sa o faca fara sa se planga constant.

Dupa gimnastica, Harry ii spuse sa se ridice pentru alergat inapoi. Dudley se descurca mai bine de aceasta data; el si Harry chiar alergara unul langa celalalt o mare parte din drumul inapoi la Privet Drive, desi harry simti ca era tras inapoi. Cand au ajuns la usa din fata, Harry ii spuse ca trebuie sa faca exercitii de “descalzire”. Dudley inclina din cap, cu fata rosie si transpirat, supunandu-se fara un cuvant. Dupa ce au terminat, se ridicara pentru a intra in casa si Harry il batu pe spate pe Dudley, zambindu-i putin. Dudley ii intoarse un zambet obosit, dar parea un mare efort pentru el pentru ca disparu curand cand Dudley inchise ochii si urca incet scarile catre baie pentru un dus. In timp ce Harry il privea plecand, ii parea ca ceva se schimbase intre ei in timpul cat au fost pana la parc si inapoi. Isi sterse transpiratia de pe frunte cu maneca in drum spre bucatarie unde, odata ajuns, porni robinetul pentru apa rece la maxim, pentru ca apoi sa bage capul in chiuveta pentru a bea direct de la sursa.

Dupa o saptamana, Dudley alerga practic cot la cot cu Harry in fiecare dimineata, desi dupa parerea lui Harry alergau mai incet decat si-ar fi dorit, asa ca din cand in cand alerga inainte si inapoi la Dudley. Obisnuia sa consume o gramada de apa si mancare cat timp Dudley facea dus, apoi faceau schimb. Era prea ocupat cu trainingul lui Dudlet si cu gradinaritul sapte zile din sapte ca aproape uitase ca se apropie ziua lui.

In dimineata zilei de treizecisiunu Iulie, Dudley venise in camera lui Harry s ail trezeasca, nu invers ca de obicei. Era o dimineata de Luni, luminoasa si umeda, si Harry era cu atat mai oboist cu cat statuse noaptea tarziu citind pentru tema de vara la Istoria Magiei si scriind un pergament si jumatate despre Dumbledore invingandul pe Grindelwald in 1945 (Grindelwald fusese de partea Axei in cel de-al doilea Razboi Mondial). Harry nu putea spune cu siguranta daca Dumbledor primea credit pentru terminarea razboiului prin invingerea lui Grindelwald, darn u l-ar fi surprins deloc. Hitler era cunoscut in a avea un interes nu tocmai mic in magie si supranatural, si Harry stia ca toate victoriile mai importante ale Aliatilor s-au intamplat dupa ce Dumbledore a avut grija de vrajitorul intunecat.

Harry mormai si se uita la Dudley in acelasi fel in care Dudley se uitase la el in prima zi de training, doar pentru a vedea cum o perna i se apropia de fata. “Hey!” urla el cand Dudley i-o apasa pe fata, Harry reusind s ail arunce pe Dudley din pat, acesta cazand pe podea cu un BUF. Dudley arunca perna inapoi pe pat, razand.

“Daca ti-ai fi vazut fata!” rase el. Apoi scoase un pachetel de la spate si il puse pe pat. “La multi ani, Harry.” Harry se uita socat in jos la Dudley, care inca zacea pe podea. El nu primise pana acum nici un cadou de ziua lui de la varul sau. Se ridica in fund pe pat si deschise cadoul, care se dovedi a fi un casetofon protabil cu casti, si ca avea deja o caseta inauntru. Era gata de folosit.

Harry zambi inspre Dudley. “Merci, Dud.” Se uita la caseta din walkman; era o formatie de Goth. “Goth?” intreba el, ridicandu-si sprancenele. “Doar pentru ca sunt un vrajitor?”

Dudley ridica din umeri. “A fost tot ce mi-a trecut prin minte. Nu e noua. Nici walkmanul; il aveam in plus. Nu am nevoie de trei.” Desi Dudley recunoscuse ca nu a facut decat un efort minimal ca sa ii ia un cadou, Harry apreciase intentia. Era mai mult decat tot ce i-au facut cadou unchiul si matusa lui. Tocmai cand vroiau sa plece la alergat, un stol de bufnite intrara pe fereastra. Harry o trimisese pe Hedwig la Sirius cu cateva zile inainte cu o scrisoare in care intreba despre carti de vraji despre folosirea serpilor in magie, iar acum ea se intorcea impreuna cu cadoul si o felicitare. Harry incepu sa o deschida, tocmai cand o bufnita maronie mijlocie zbura cu un pachet pe care se vedea scrisul inconfundabil al Hermionei, urmata de Pigwidgeon a lui Ron carand un pachet cu mult prea mare pentru el si un vulture pe care Harry il suspecta ca venea din partea lui Hagrid, cel care i-o daduse pe Hedwig ca fiind primul sau cadou, la varsta de unsprezece ani.

Dudley se retrase intr-un colt, speriat de cele patru zburatoare din camera, dar incercand sa para curajos. Harry lua fiecare de la fiecare pachetele, unul cate unul, le dadu ceva de mancare si le trimise inapoi cu exceptia lui Hedwig, care se aseza in cusca ei pentru un pui de somn. Harry rupse intai hartia de pe pachetul primit de la Sirius. Puse felicitarea pe noptiera si se uita la cartea mare din aminile sale: Vrajitori, Reptile si Serpi de Colleen Colubra. Inauntru, Sirius scrisese: “Draga Harry – Felicitari la a cincisprezecea aniversare! De la nasul tau,”; Dupa care urma o mazgalitura in care Harry descoperi un S si un B, dar care era in rest neinteligibila. Harry incepu sa rasfoiasca cartea, zambind. Asta chiar parea sa aiba ceva folositor in ea. Ar fi vrut sa se apuce imediat sa o citeasca, in schimb se forta sa continue cu pachetul lui Hagrid. Avea un fel de pasta cu miere si alone intr-insul, pe care Hagrid o identifica ca fiind o versiune ucraineana de baklava. “…nu ca as spune ca sunt in Ucraina…” mai spunea nota de la Hagrid. Harry zambi. Hagrid era incorigibil la tinut secrete.

Urmatorul pachet pe care il deschise era de la Ron. Dupa ce puse o alta felicitare pe raftul de deasupra biroului sau, descoperi in pachet un tort trimis de mama lui Ron, o cutie cu dulciuri de la Lorzii Mierii precum si o curea cu catarama formata din doi serpi care se imbinau, precum si un suport pentru bagheta. Sirius a dat de veste, se gandi Harry. Apoi observa ca pe fundul pachetului trimis de familia Weasley mai era o legaturica. Felicitarea era de la Ginny, spunand simplu “La multi ani, Harry. Cu drag, Ginny.” Apoi desfacu cadoul impachetat in hartie si descoperi o mica amuleta cu un lant argintiu. Amuleta era in forma de basilisc si avea doi ochi verzi stralucitori. El zambi cand o vazu, si o puse imediat in jurul gatului. Dudlet lua felicitarea si o citi, ridicandu-si sprancenele catre Harry.

“Cu drag, Ginny, hm?”

Harry ranji, neavand chef sa ii explice povestea cu basiliscul si Ginny lui Dudley. Intr-un final deschise si pachetul de la Hermione, in care – in mod complet previzibil – era o carte. Sirius sigur a ciripit, se gandi Harry, pentru ca acea carte era o lectura groasa despre ingrijitul si hranitul serpilor. Cand Harry deschise felicitarea, o fotografie aluneca pe covor. Harry citi gelicitarea in timp ce Dudley se apleca sa ridice fotografia.

“Draga Harry,

La multi ani! Sper sa ti se para folositoare cartea asta. Sirius spunea ca ai avea nevoie. Iti trimit inca o fotografie, de data asta in Corfo. Acum suntem in drum spre Bulgaria. Sirius ne va acompania, pe post de cainele familiei. Ni s-a parut cea mai inteleapta decizie. Mama inca se sperie ori de cate ori se transforma inapoi in om; cred ca ii prefera forma canina. Sper sa ne vedem in Aleea Diagon! Am sa-l salut pe Viktor din partea ta. Ma gandesc la tine.

Cu dragoste, Hermione“

Harry zambi la gandul ca parintii Hermioeni inca se obisnuiau cu Sirius schimbandu-se intr-un caine negru urias si inapoi. Parintii ei nu aveau pic de magiei in ei; erau de profesie dentisti, dar au acceptat statutul de vrajitoare al ficei lor, lasand la o parte visele ca intr-o zi va urma facultatea de medicina (cum Hermione se gandea inca de cand avea sase ani).

Harry se uita la Dudley, care inca tinea in mana fotografie pe care o ridicase de pe jos. Harry observa ca pe spatele pozei scria La multi ani Harry. Cu dragoste de la Hermione. Falca lui Dudley atarna deschisa in mod stupid. Inghiti in sec. “E gagica ta?”

Harry ofta; a fost confruntat cu intrebarea asta de atatea ori in anul trecut, de cand fusese publicat ca fapt in ziarul vrajitorilor Profetul Zilei. “Nu, suntem doar prieteni. E una din cei doi cei mai buni prieteni ai mei. Frate, lumea crede ca doar fiindca un baiat si o fata sunt prieteni…“

“Nu e o fata,” intrerupse Dudley.

Harry se holba la el. Oare ce era in poza, de fapt? Dudley o tinea foarte strans; monturile i se albisera. “Sigur ca e o fata, ce vorbesti?”

“Nup,” insista Dudley. “E o femeie.” Ii inmana poza lui Harry, si acum fu randul lui sa ramana cu gura cascata.

Hermione era singura in poza de data asta, nu mai era cu parintii ei. Era pe o plaja insorita, sprijinindu-se in maini pentru suport, cu un picior bronzat intins drept, celalalt indoit de la genunchi. Tot ce purta era un costum negru de baie. Era un costum foarte mic de baie negru. Harry ramase socat. Hermione avea atata – piele. Purta din nou ochelari intunecati de soare, ca si in poza de la Parthenon, dar nu zambea de data asta; arata mai degraba serios. Harry simti cum I se usuca gura.

Ca de la un milion de kilometri departare, Harry auzi vocea lui Dudley spunand, “Esti sigur ca nu e gagica ta?” Harry se uita speriat la el, apoi puse atent poza pe raft, langa cealalta.

“Da,” ingaima el; vocea lui aproape ca terminase cu schimbarea, dar nu de tot. Dudley scutura din cap, intorcandu-se sa plece.

“Dobitocu’…” il auzi mormaind cand parasi camera. Harry mangaie basiliscul din jurul gatului si privi din nou la poza Harmionei de pe plaja, la pielea ei stralucitoare, parul ei ca o cascada de inele lucitoare, aramiu amestecat cu auriu, acum nu mai era cu siguranta o fata, acum devenise o femeie. Se gandi la ea mergand in Bulgaria, si dintrodata intelese nervozitatea lui Ron in legatura cu Viktor Krum.

Dupa ce el si Dudley au fost la alergat, Dudley il lasa pe el sa faca primul dus. Harry isi lua totusi liber de la gradinarit in ziua aceea. Se aseza la el in camera pe pat si incepu sa rasfoiasca cartile trimise de Sirius si Hermione, si il invita pe Dudley sa se serveasca din ‘boabele de fasole cu toate aromele’ (lui Dudley ii placu cand nimeri cu gust de afine, de tarta cu fructe si chiar cu chipsuri, dar ii trecu pofta cand dadu de una care avea un gust incontestabil de firezar).

In tot restul zilei, Harry se uita la pozele de pe raft, sperand ca Hermione era bine, si atingand amuleta pe care i-o trimise Ginny, dorind din tot sufletul ca Ron si Ginny si restul familiei Weasley sa fie in siguranta.

La cina, Dudley suna oarecum intepat cand il intreba pe Harry daca a avut o zi de nastere fericita, si daca a apucat deja sa incerce walkman-ul. “Daca vrei alta caseta, uita-te la mine in camera si ia orice iti place,” adauga el.

Harry ii multumi si il informa ca nu a apucat sa il incerce inca, dar ii promise ca maine, in timpul muncii in gradina urma sa asculte muzica. Nu prea stia ce sa inteleaga din reactia lui. Acum Dudley se intoarse catre parintii lui, spunand, “Asa deci! Si voi ce i-ati luat lui Harry de ziua lui?”

Matusa Petunia ridica nasul din farfuria ei, aratand infuriata. Unchiul Vernon se opri cu o bucata de carne pe care o mesteca in obrazul stang. Amandoi se uitara la fiul lor ca si cum tocmai au fost loviti de cel mai puternic blestem de impietrire.

“Ce?” exploda tatal sau dupa un minut, fara sa fi miscat bucata de carne pe jumatate mestecata, astfel incat aceasta zbura fix in mijlocul mesei. Se intinse dupa ea, o ridica si o baga inapoi in gura. Harry se scarbi, facand o grimasa. “Doar stii ca nu ii luam niciodata nimic!”

Asta nu era cu totul adevarat, se gandi Harry. Cand a facut zece ani a primit cadou o pereche veche de sosete de-ale unchiului sau.

“Exact!” urla Dudley inspre tatal sau. “Cum ar fi fost sa se fi intamplat ceva cu voi cand eram mic, si parintii lui Harry m-ar fi adoptat? Ati fi vrut sa ma trateze cum l-ati tratat voi in toti anii astia?”

“Nu fi ridicol!” spuse matusa Petunia. “Daca s-ar fi intamplat ceva cu noi, ai fi mers la matusa Marge…”

“Nu asta era ideea!” scuipa Dudley. “Cum era daca ma duceam la ea si ma trata cum il tratati voi pe Harry?”

“Ei, asta nu s-ar fi intamplat, Duds, pentru ca te iubeste.“

“Am zis ‘cum era daca,’ dobitocilor!” exploda Dudley, clatinandu-si capul. Parintii lui il privira perplexi, neintelegand de unde sursa asta de rebeliune adolescentina.

“Ai grija cum vorbesti cu mine, tinere!” urla tatal sau dupa un moment de soc.

„O sa vorbesc cum o sa vrea [cenzurat] mea,“ il informa Dudley, ridicandu-se si iesind din camera. Harry sezu incomfortabil, inca mestecand un morcov, incercand sa o faca in cel mai silentios mod posibil, si prinvind de la matusa la unchiul sau, care acum se holbau la ei, dand evident vina pe el pentru comportamentul lui Dudley. Apoi vorbele iesira ca o cascada.

“Asta-i numa’ vina ta. L-ai – l-ai vrajit! O sa scriem la scoala aia a ta de magie, si o sa fii dat afara!” spuse matusa Petunia. Harry scutura din cap inocent, cu ochii mari. Stia ca nu putea fi dat afara; Ministerul Magiei ar fi putut executa vraja Priori Incantatem pe bagheta lui si ar fi aflat cu usurinta care a fost ultima vraja facuta cu aceasta; nu s-ar fi luat dupa vorbele unor Incuiati.

Harry inghiti bucatica pe care mesteca si se scuza, simtind ochii celor doi sfredelindu-I ceafa in timp ce urca in fuga scarile catre camera lui. Oricat de mult aprecia faptul ca Dudley era de partea sa, se intelesese bine cu unchii sau in acea vara pana atunci si nu era incantat de faptul ca parintii lui Dudley dadeau vina pe el pentru schimbarea asta subita de comportament si acuzandu-l ca a incalcat legea care interzice vrajitorilor minori sa execute vraji in afara scolii.

Intra in camera lui si se aseza pe pat ca sa citeasca in continuare in cartea de la Sirius, cand isi aminti ca nu mancase tort inca. Se ridica si deschise cutia de pe birou, simtind imediat mirosul de ciocolata si crema emanand din aceasta. Apoi avu o idee, si traversa coridorul ca apoi sa ciocane la usa lui Dudley.

“Hey, Dud,” sopti cu voce tare, bagand capul pe usa. “Vrei niste tort?”

Dudley se asezase la calculator sa se joace. “Hmm, ok. Dar doar o bucatica mica. Stii ca sunt la dieta.”

Harry zambi. “Stiu.” Intrara imperuna in camera lui Harry si se asezara pe podea cand Dudley se ridica brusc si fugi inapoi la el in camera. Se intoarse cu farfurii si furculite, precum si un cutit pentru tort. Harry ramase perplex intreband de ce erau chestiile alea la el in camera.

“Cand m-au pus la regim, Mami a ras toata mancarea pe care o ascunsesem la mine in camera, dar nu i-a pasat de chestiile astea. Am un serviciu de opt persoane.” Harry zambi si taie niste tort pentru amandoi. “Aniversare fericita, Harry,” ii ura Dudley cu gura plina.

Harry inghiti o imbucatura din deliciosul tort de la Dna. Weasley si zambi inspre varul sau. “Stii ce, Dud? De data asta chiar e.”

Fiecare manca doua bucati de tort si isi spusera noapte buna. Harry isi dadu jos tricoul, urmat de restul hainelor cu exceptia boxerilor. Se intinse in pat cu mainile sub cap, privind de-a lungul camerei inspre fotografiile si felicitarile de pe raft, in special la poza Hermionei pe plaja. Mangaie amuleta de la gat pentru un moment; intr-un fel, ideea de a dormi cu ea in jurul gatului nu il deranja in felul in care un tricou l-ar fi deranjat. Isi dadu jos ochelarii si stinse lumina. Aniversarile sale deveneau cu siguranta din ce in ce mai placute.