Memories before the end

[Bell Evans]

N'am mai trecut de mult pe la rubrica asta Asa Am avut niste idei in legatura cu un nou fic..pe langa cel deja planificat..asa ca am scris prologul, am ales numele personajelor si pozele potrivite si m'am gandit ca ar trebui sa ramana la alegerea voastra daca sa il scriu sau nu..mie una imi pare destul de buna ideea, dar cea mai importanta parere o aveti voi

~Prolog~

Simteam cum bataile inimii imi sporesc cu fiecare pas de pe aleea scufundata in intuneric. Simteam cum toata fiinta imi striga sa ma intorc acasa..sa imi continui viata ca si pana acum. Dar nu puteam face asta. Nu era corect..nici pentru mine, nici pentru ei. Despartirea asta avea sa fie doar o mica parte din sfarsitul dureros..dar puteam sa rezist..eram o luptatoare.
Jane ma astepta pe banca din spatele statuii, nerabdatoare. De indata ce ma vazu, buzele pline i se arcuira intr’un mic zambet.
"-Amanda.." sopti ea. Ma invalui intr’o privire cercetatoare, albastrul din adancul ochilor revarsandu’se peste mine. "Ce e asa de important incat nu puteai sa’mi spui la telefon?!" ma intreba dupa cateva minute de liniste, usor ironica.
M’am intors cu spatele la luna plina ce dainuia asupra boltei intunecate si am infruntat adevarul.
"-Plec". Am spus’o atat de sec, de parca ar fi fost unul din acele cuvinte pe care daca le rostesti de multe ori, la un moment dat isi pierd sensul. Vedeam indoiala strecurandu’se in sufletul celei mai bune prietene, vedeam cum face toate legaturile. Dar nu puteam sa’i spun totul acum. Ar fi fost prea mult..prea dureros.
"-Hayden te iubeste..si cel mai important..tu il iubesti pe el." am soptit eu, incercand sa imi mentin tonul vocii calm. Nu trebuia sa ma dau de gol..nu acum, cand trebuia totul sa fie perfect.
"-Nu va fi fericit daca pleci, Amy" murmura ea, ridicandu’se.
"-Trebuie sa fie..nu are alta solutie. Si sincer..imi pare bine ca va ramane cu tine..Si nu vreau sa plec, dar nu pot ramane..imi pare rau" am spus eu, cu un zambet patat de o lacrima ce imi aluneca in graba pe obraz.
Gata..se terminase..Si parusem atat de indiferenta, incat puteai spune ca tocmai mi’am rostit replica pe o scena de teatru. O scena unde cortina avea sa se lase curand, pentru ca spectacolul se incheiase..