Cine-a pus carciuma-n drum ala nu e om nebun

[Raizen Isildur]

Raizen bãgã mâna în pungã și zâmbi șiret când apucã o sticlã de ceea ce pãrea a fi Polar. Kennya deja se apucase sã bea. Dupã ce își reveni de la șocul inițial [aparent, fatei îi era FOARTE sete] , Raizen îi spuse în derâdere arãtând cu degetul spre sticla de Ciucaș din mâna ei.

„Oh, ce gusturi bune ai”

Kennya îi mai trase o palma peste fațã, roșie ca racul. Raizen nu fãcu decât sã zâmbeascã din nou cu subînțeles. Deschise sticla, se uitã ciudat la ea și o mirosi suspect dupã care ridicã din umeri și o duse la gurã golind jumãtate din ea. O desprinse de buze, își scuturã capul și îi scãpã un „Aaah” plin de satisfacție. Mai luã douã guri dupã care puse dopul și o așezã frumos lângã el. Se întinse în iarba înaltã și privi cãtre cer. Era atât de senin. Îi plãcea sã priveascã firele de iarbã întinzându-se spre vãzduh. Zâmbi și spuse melancolic:

„Și... cum a fost cãlãtoria ta ? Am fost uimit sã te vãd din nou aici..”